Un nume mai putin cunoscut romanilor, Dianne Reeves, a avut parte de cea mai calda primire din partea publicului venit la Masters of Jazz Festival 2008. A multumit spectatorilor cantand, a venit cu piese in premiera, a avut chiar si mesaje politice. La sfarsitul concertului, audienta a ovationat-o in picioare minute in sir. Dupa termina�rea recitalului, artista era inca emotionata de primirea calduroasa a publicului bucurestean Felicitari. Ati avut un show extraordinar. Toata lumea a fost impresionata. Oh, Doamne, nu m-am asteptat la asa ceva. Stii, cand ajungem intr-un loc nou, nu stim cum o sa reactioneze publicul. Am vorbit cu cativa oameni de aici si mi-au spus ca romanilor le place muzica buna. Dar sa vii si sa simti o asemenea caldura, este pur si simplu fantastic. Interactionati cu publicul intr-un mod aparte. Le-ati "cantat" multumirile si v-ati introdus trupa in acelasi mod. Intre mine si muzicienii mei se ajunge, pe scena, la un schimb infinit, in care invitam publicul sa ni se alature. Cantam jazz! Jazz-ul este o muzica pe care o traiesti si vrem ca si oamenii sa ia parte la acest lucru. Nu v-ati limitat numai la jazz. Cum se face ca ati cantat si muzica soul la sfarsit? Cant de toate. Iubesc muzica. Intotdeauna am admirat artistii cu o voce speciala, cu un concept propriu. Putea sa fie jazz, R&B... Adica, o iubesc pe Sarah Vaughn, dar, in acelasi timp, o iubesc si pe Aretha Franklin. Pur si simplu, sunt artisti care au propria lor identitate in muzica. Jazz-ul a fost dintotdeauna pasaportul meu spre atat de multe alte lucruri. Dar, de fapt, am inceput in muzica soul. Am inceput in Denver, Colorado. Nu e un oras prea mare din punct de vedere al jazz-ului. Vin dintr-o familie de muzicieni si am primit o educatie foarte buna de jazz. Cand am decis ceea ce vreau sa fac, am plecat din Denver si am ajuns in Los Angeles si in New York. Ati cantat cu Billy Childs, Harry Belafonte, Sergio Mendes. Ce amintiri pastrati din acele vremuri? Billy si cu mine am urmat practic aceiasi pasi. Suntem de aceeasi varsta si cand m-am mutat in Los Angeles, el a fost unul dintre primii oameni pe care i-am cunoscut. Am format o trupa impreuna, scriam cantece, le aranjam, experimentam muzical. Mai tarziu, am lucrat cu Sergio si cu Harry Belafonte, care mi-au aratat ce este muzica tradi�tionala. Totusi, ce pot sa va spun despre ei este ca sunt doi artisti total opusi. Ati cantat o melodie pentru mama dumneavoastra. Cred ca a fost cea mai optimista melodie a serii. Mama mea are 84 de ani si e interesant ca ai folosit cuvantul optimist. Pentru ca, daca esti optimist la 84 de ani, inseamna ca ai vazut niste lucruri si ai vazut niste lucruri schimbandu-se si stii ca pot sa se schimbe. Mama mea e o persoana foarte optimista, care priveste inainte si care continua sa invete lucruri noi in fiecare zi. Am vrut sa scriu cantecul acesta pentru ea deoarece a avut cea mai puter�nica influenta asupra mea.

Pagina realizata de Dan Carp si Alex Olaru