Drumul spre iad este pavat cu bune intentii. Am vazut cum. In cazul alegerilor din acest an pentru Parla�men�tul Roma�niei. Uriasele sume de bani pe care candidatii trebuie sa le cheltuiasca pentru a fi alesi se vor duce, in cea mai ma�re parte, in buzunarul alegatorilor. Sub forma de mita. Pungi si pachete mai mici sau mai mari. Cu fotografia can�di�datului pe ele. Iar romanul va alege. In functie de consistenta.
Cei care vor intra in Parlament vor trebui sa stea acolo o suta de ani si sa economiseasca banii la sange pentru a putea returna datoriile pe care le vor face acum. Intre 50.000 si 300.000 euro. Dar mandatul dureaza doar patru ani. Ceea ce inseamna ca fie nu-si platesc datoriile la banci, la cunoscuti ori la oameni de afaceri interesati si urmeaza sa-si traga un glont in cap, fie deputatii si senatorii viitorului Parlament vor fi nevoiti sa savarseasca acte grave de coruptie. Am vazut, ieri, ca de la aceasta regula pot face exceptie maximum 50 de parlamentari, dintr-un total de 465. Deci coruptie programata.
Cum s-a ajuns aici? In ce masura, in situatia pe care o studiem, se potriveste afirmatia ca drumul spre iad este pavat cu bune intentii? Observand, pe buna dreptate, ca reforma clasei politice se desfasoara cu mare dificultate, ca mandat dupa mandat atat Camera Deputatilor, cat si Senatul seamana mai degraba cu scene de teatru caragialesc decat cu un spatiu de creatie legislativa, unii lideri politici, unii ziaristi si unii reprezentanti ai societatii civile au lansat, in urma cu mai multi ani, cu mult aplomb, teza conform careia solutia este schimbarea sistemului de vot. Deci nu in baza unor liste elaborate si promovate de conducerea partidelor, ci prin alegerea directa a fiecarei persoane.
Incet-incet, sistemul de vot uninominal si-a croit drum in con�stiinta publica. Si, iata, acum se afla la inceput de cariera. O poveste trista. Dramatica. Socanta. Pentru ca, inainte cu doua-trei luni sa avem un nou Parlament, stim cu certitudine ca acesta va fi mai rau decat prece�dentele. Deznodamantul sistemului de vot uninominal este ca puterea de la centru se deplaseaza, in mod decisiv, in comunitatile locale. Noul mecanism consacra suprematia absoluta a primarilor, consilierilor locali si presedintilor consiliilor judetene. Dar nu acest tip de schimbare este raul la care ma refeream. In definitiv, poate e chiar bine ca, in meca�nismul centralismului demo�cratic, sa facem sa gliseze fundita de sus in jos. Spre baza. Acolo unde oame�nii se confrunta cu probleme reale. Si unde este mai putina demagogie. Raul cel mai mare este ca alegerile presupun un pret fara precedent caruia nu pot sa-i faca fata decat cei care sunt deja corupti si cei care sunt decisi sa devina, in viitor, corupti. Minus, sa zicem, maximum 50 de persoane. Exceptii care confirma regula. Si chiar acum avem oglinda viitorului Parlament. Pentru ca-i cunoastem pe candidati. Stim cine sunt si ce le poate pielea. De unde vin si ce scrie in fisa lor morala si psihologica. Si in declaratia de avere. Si ce constatam? Ca, indiferent care vor fi cei alesi din oferta politica pe care partidele au batut-o in cuie, nu vom avea parla�mentari mai frumosi, mai destepti, mai curati si mai uscati decat in trecut. Dimpotriva.
Este o terapie de soc pe invers. Alergam in galop spre mai rau. Si nu stiu daca mai avem capacitatea sa ne intoarcem, in ultimul moment, din drum. Si sa oprim monumentala prostie. Alegand raul cel mai mic. Alegerile pe liste. Dar fie ca mergem mai departe, fie ca ne intoarcem, sa nu uitam ca asa-zisii reprezentanti ai societatii civile si asa-zisii "jur�nalisti de atitudine", adica "deon�tologii", poarta o uriasa vina pentru cele intamplate. Care se adauga, fireste, ticalosiei unor oameni politici care au dorit sa mearga pe val. Sa-si faca popularitate adoptand o idee la moda. Si agitand cu frenezie ideea uninominalului. Pana cand alti si alti oameni politici s-au luat la intre��cere. Batandu-se cu caramida in piept ca ei sunt promotorii uninomi��nalului. Si sa nu uitam niciodata ca Traian Basescu a organizat chiar un referendum in acest scop.