Marius Stanescu (n. la 11 iunie 1966 la Petrosani) este unul din cei mai inzestrati actori ai teatrului romanesc de azi, stralucind in ultimii ani in multe roluri memorabile, atat pe scena Teatrului "Odeon", pe care o slujeste, cat si in pelicule de lung metraj sau ca actor invitat in alte teatre bucurestene (Teatrul Nottara, de exemplu). A absolvit Sectia de Teatru la UNATC, in 1993, la clasa profesorului Alexandru Repan. Si a lucrat sub indrumarea unor regizori celebri ai momentului. Jocul inteligent, expresiv si nuantat, cu accente dramatice vii, impresionante, l-a impus ca pe unul dintre cei mai importanti actori de teatru ai momentului, criticii fiind unanimi in elogiile pe care i le-au adus. Multe dintre spectacolele in care a jucat au devenit, si datorita prezentei lui, spectacole de referinta. Si cum insiruirea tuturor personajelor pe care le-a construit din 1993 si pana azi, in teatru si in film, ar necesita mult spatiu, ma rezum sa amintesc un "Don Juan" de Moliere, un "Cymbeline" de Shakespeare si un Hamlet din "Hamletmachine" de Heiner M�ller, pentru care a primit premiul de interpretare UNITER, in 2007. Marius Stanescu, inca un Hamlet pe care-l interpretezi? Din fericire, da. Sigur, ideal ar fi fost ca asta sa fie primul, dar nici asa nu-i rau. Simt ca dupa premiera care va fi in decembrie, cu Hamletul lui Shakespeare, Hamletul lui Heiner M�ller va capata pentru mine o noua dimensiune interioara. Drept pentru care sunt nerabdator sa aflu cat mai curand lucrul asta. Sunt, totusi, destul de speriat de timpul scurt pe care-l avem pana la premiera si de celebritatea acestui minunat si greu rol care este Hamlet. In acelasi timp, a fost o surpriza pentru mine, momentul in care la Festivalul de la Gdansk de anul acesta, unde am fost invitati cu "Hamlet�machine", al lui Galgotiu, cei de-acolo mi-au spus ca ma asteapta si cu Hamletul shakesperian. Asta poate si datorita succesului real pe care l-am avut (atentie intr-un festival "Shakespeare") Iar noul spectacol este deja inscris in programul viitorului festival. In concluzie, n-avem ce face si trebuie sa ne iasa foarte bine Hamletul. Am un panas de aparat acolo. Sunt convinsa ca spectacolul va iesi asa cum il visati voi, actorii si regizorii... Ti-ai dorit mult acest rol? Eu mi-am dorit dintotdeauna toate rolurile din Shakespeare pe care nu le-am jucat inca. A venit "Hamlet" si, sigur, va fi un rol care-mi va arata mai clar decat altele in momentul de fata cam ce este cu mine in teatru, in viata si in lume, in momentul asta. Pe de alta parte este pentru mine un personaj ca oricare al�tul, doar ca asta este Shakespeare. In ce moment se afla teatrul? In opinia mea, teatrul de azi este un fenomen in continua miscare si schimbare. Acum, depinde, cred, si in ce masura schimbarea e benefica. Sigur, e foarte bine ca cei tineri cauta, dar senzatia mea e ca ei cauta peste tot, chiar si in "gunoaie", in zone in care teatrul nu a ajuns inca si nici nu va ajunge. Demersurile lor ar putea insa canaliza teatrul intr-o directie nedorita. Ne luptam acum cu mizeriile permanente pe care le citesti intr-o parte a presei, cu subcultura crasa pe care o vezi pe posturile de televiziune, care poate aparea in ochii unor inocenti drept o stare de normalitate. Sunt studenti la ora actuala la UNATC care nu stiu cine este Dinica, Moraru, Iordache, dar cunosc vedetutele de carton care bantuie mass-media. Societatea actuala construieste din pacate cu duiumul, false valori, ca peste tot in lume, de altfel. Il intelegem astazi oare pe Shakespeare? Concret, urmarim toti, din fe�ricire, sa incercam sa-l intelegem pe Shakespeare cat mai bine, pentru ca intelegandu-l pe el, descoperim poate niste laturi neaprofundate pana acum din caracterul hamletian. Versul shakesperian (el fiind in primul rand poet) are o vraja absolut aparte si asta vedem in momentul in care este rostit in limba lui. Daca citim bine vorbele pe care le-a scris Shakespeare in Hamlet, si noi asta facem, putem sa avem infinite revelatii care s-ar putea sa ne arate un Hamlet surprinzator. De ce te-ai facut actor, Marius Stanescu? Daca ma intrebai acum 20 de ani, e posibil sa-ti fi raspuns altfel la intrebare, acum mi se pare ca nu eu am ales sa fac asta, ci teatrul m-a ales. Spaima pe care o am de momentul in care se va termina cu teatrul in mintea mea este echivalenta acum cu spaima de moarte. Stii cum incerc sa vad eu dintr-un punct de vedere demersul meu teatral? E ca o simfonie, ca un roman foarte bine scris, drept pentru care, cand fac un rol nou si fac un gest pe care l-am facut acum 10 ani, intr-o piesa, eu nu-l mai repet. Ce alte spaime mai poate avea un actor? In afara de spaima de Dum�nezeu, nu stiu de ce am avea altele. Celelalte sunt mici, adica omenesti. Am spaima de mine, de incultura, de lipsa de onoare, de sensibilitate, de grobianism si toate altele pe care unul mai elocvent ca mine le-ar putea enumera. Cum arata o zi din viata ta de actor? E banala. Ma trezesc la 6-7 dimineata, ma duc la sala cam o ora, "sa trag de fiare", mai ales ca nu mai fumez si nu mai beau. Plec la "Metropolis", unde repetam, si asta se intampla pana la 2-2.05 la pranz, dupa care, dupa teatru, mergem impreuna sa pranzim. Apoi, daca mai am timp merg acasa, sa mai stau intins macar o jumatate de ora. La 5-5 jumatate-6, avem din nou repetitii, pana pe la 11 noaptea. Mai stam impreuna o jumatate de ora, o ora si, in sfarsit, catre ora 2 noaptea adorm si eu. Dar cand ai spectacol? Cand am si spectacol, lucrurile se nuanteaza putin. Dupa pranz, plec direct la spectacol. Cum arata repertoriul romanesc? Repertoriul e bine sa aiba si bune si rele. Dintr-un asemenea peisaj, apar mai usor persoanele care au ceva de spus in teatrul romanesc. E bine ca deschiderea europeana a modificat niste per�ceptii si clasamente care frizau provincialismul. Asta in ideea: sa moara vecinul, ca sa-i iau capra. Primul spectacol cand, s-a deschis "Green Hours", a fost "Injunghiata" , in care am jucat cu Radu Amzulescu si Maia Morgenstern, lucru pe care cei tineri nu-l stiu. Noi am fost, asadar, printre primii care am jucat acolo. Ai facut si multe roluri in filme. Pot sa spun ca si in relatia mea cu filmul am avut noroc. Am lucrat cu regizorii importanti ai filmului romanesc. Din pacate, nu cu regizorii tineri de azi. Nu stiu din vina cui si, recunosc, imi e dor sa fac film in Romania. Am ajuns in schimb pana la Londra, unde am facut doua filme: unul la BBC si unul la Times Television. O experienta uluitoare de har si civilizatie, onoare si respect pe care mi-as dori sa le gasesc si la mine in tara. S-au nivelat diferentele dintre teatru si film? Da, ele s-au nivelat, pentru ca, sigur, mijloacele de exprimare sunt sensibil diferite, interiorul fiind insa acelasi. Oricum, nici in teatru si nici in film nu ai voie sa nu spui adevarul, si sa nu fii cu totul acolo, de la firul de par, pana la degetul mic, mai ales ca pana la un anumit punct, teatrul este in mod real terapeutic. Daca tii insa terapia asta peste limite, ea te poate omori. Consideri ca este subevaluata profesiunea de actor la noi? Munca niciunei categorii profe�sionale nu e platita la adevarata ei valoare, in Romania. Sunt insa, in mod paradoxal, cateva categorii supraevaluate. Sigur ca lucrurile s-ar putea nuanta, modifica, in secunda in care ne-am infrana orgoliile stupide, traditionale si in secunda aia ar aparea un sindicat real al actorilor, care sa fixeze o cota minima de salarizare pentru colaborari si un soi de protectie a breslei profesionale fata de cei care vin in breasla noastra. De ce nu apari in spoturi publicitare? Ti se pare sub demnitatea unui actor? Mi-a dat o doamna un telefon acum vreo doi ani, sa ma intrebe daca nu vreau sa fac o reclama la Volvo, si spunandu-mi sa fiu linistit, ca reclama se va difuza numai in Israel. Cam cat e onorariul?, am intrebat-o. Ca de obicei, 100 de euro. Obiceiul cui? Atat se da, mi-a raspuns. Daca ma vreti pe mine sa fac reclama la Volovo, ori imi dati un Volvo mic, ori 10.000 de euro, pentru ca trebuie sa-mi platiti tot ce insemn eu in cultura romana. Cine mai are nevoie de teatru, in lumea de azi, care este ea insasi un teatru, ce-i drept absurd? Teatrul mai exista inca, fiindca pamantul mai este inca populat de oameni si nu de roboti. Si cata vreme vor fi oameni din carne si sange, unii dintre ei (chiar fara sa-si dea seama) vor avea nevoie de teatru, de literatura, de muzica, de tot ce inseamna arta. Omul, fiind un animal extrem de sensibil, ii place sa fie mangaiat pe crestet de arta, caci astfel ii va usura drumul spre singura certitudine a vietii, care este moartea. Ai iubit unele roluri mai mult ca altele? Nu pot sa spun ca am iubit un rol mai mult decat altul, pentru ca ele sunt copiii mei si ar fi lipsa de bun simt sa spun ca prefer pe unul. Sigur insa ca evolutiile sau cotiturile din biografia mea artistica au coincis cu un anume rol, cateodata surprinzator pentru mine. In rest, abia astept sa vorbesc de viitorii "copii" si sa dea Dumnezeu sa iasa sanatosi si intregi! Sa incheiem tot cu batranul Will. Stii, draga Marius, ce spunea Darwin la batranete, despre piesele lui Shakespeare? Ca sunt niste "prostioare ieftine". Nu ma mira. Tot Darwin a spus ca omul s-ar trage din maimuta. Nu cred nici concluzia lui vizavi de om, nici cea vizavi de Shakespeare. Ne despartim, cu promisiunea de-a ne revedea in decembrie, la premiera. Mi-a dat o doamna un telefon acum vreo doi ani sa ma intrebe daca nu vreau sa fac o reclama la Volvo... Cam cat e onorariul?, am intrebat-o. Ca de obicei, 100 de euro.

Iolanda MALAMEN