Octavian HOANDRA 

Cine s-ar fi gandit ca incepand cu indemnurile din trecuta campanie electorala, imaginate de o minte nu tocmai "in apele ei" - "arde-i pe corupti!" - si altele, de o violenta demna de Evul Mediu ("la tepe in piata Universitatii!"), Romania va trece, cu "arme si bagaje" intr-o era a fricii, a urii si a violentei "oficializate"? Cine s-ar fi gandit ca maxima audienta a stirilor prezentate pe televiziuni va atinge apogeul mai ales la cele care prezinta arestari sau "invitatii" ale persoanelor publice la sediul DNA? Cine s-ar fi gandit ca putem ajunge, in doar patru ani, sa traim intr-o tara a fricii, a urii si a violentei? Drept spunea Mircea Dinescu intr-o emisiune in care il asigura pe colegul sau Stelian Tanase ca in Romania actuala i se poate inscena orice oricarui cetatean si oricine poate avea in doi timpi si trei miscari un dosar penal, la comanda. Nu intamplator una dintre cele mai acute frici ale romanilor care conteaza in vreun fel in economie, politica sau in alte segmente importante ale societatii este frica de ascultarea telefoanelor. Si nu neaparat ca s-ar putea afla, din aceste ascultari, cine stie ce ilegalitate sau ceva asemanator. Intr-o economie privata, care depinde in cele mai multe cazuri de factorul politic, frica cea mare este ca cineva (intotdeauna) interesat, (intotdeauna) dispus - cu un castig sau pur si simplu din dorinta de a face rau, ar putea sa compromita orice plan (de afaceri sau politic), facand publice amanunte care, de obicei, trebuie sa nu fie cunoscute. Frica de repercusiunile tragice ale coruptiei este, tot de acum patru ani, poate cea mai ampla din tot ceea ce un "aparat" de propaganda extrem de abil mai ca a reusit s-o strecoare in constiinta nationala, cu un efect demolator asupra propriului popor. La fel ca si americanii, care dupa drama de la 11 septembrie traiesc intr-o cultura a fricii, si noi am inceput sa vorbim cu o imensa frica despre coruptie, ca de un fapt care ar paraliza intreaga societate romaneasca. Asa a aparut "pe piata" media, ca la comanda, tema coruptiei in sistemul sanitar, asa au aparut executiile publice ale "medicilor spagari", ale politistilor de la circulatie care te iarta de amenda contra unei sume, apoi, firesc, aceeasi tema a fost impinsa spre zonele sensibile: Justitie, ziaristi, persoane publice - vectori de opinie, indeobste incomozi pentru cei aflati in punctele cheie (de obicei) ale unui anume partid. Cu siguranta ca nu suntem tara cea mai corupta din lume, nici din Europa, si nici macar din estul acesteia. Din fericire, pentru cei care se informeaza, Internetul si presa straina aduc zilnic exemple de coruptie de pretutindeni. Istoria d-lui Berlusconi, presedintele Italiei, este un caz elocvent in acest sens. Dar, spre deosebire de americani, care traiesc in cultura fricii de terorism, dar cu o imagine solida, de mare putere, pe care o transmit spre exterior, la romani este exact invers: "transmitatorii" - mai ales "boieri" ai mintii - "spectatorii angajati" de singurul partid care oficial nu are corupti, lucreaza in detrimentul propriului popor atat pe plan intern, cat si pe plan international, fapt care face, pe nedrept, ca imaginea Romaniei sa nu valoreze in lume mai mult decat o carpa murdara. Lipsa de scrupule a acestor "romani" in stare sa-si injunghie pe la spate nu numai propria natie, dar chiar si pe cei mai apropiati prieteni, stapaniti de o rara ura si invidie, pentru care nimic in afara de propria lor imagine si bunastare nu conteaza, ne zambesc zilnic de pe la tot felul de microfoane. "Dupa noi, potopul!" par a spune, punandu-se (pentru cei ce nu pot sa vada) la adapostul faptului ca, desi multe dintre temerile noastre nu au acoperire in realitate, frica a devenit din ce in ce mai pregnanta in viata noastra. Ei spera ca demersul lor cinic se va "pierde" in marea de frica in care se ineaca tot mai multe dintre culturile occidentale. Cultura fricii Occidentului este credinta ca omenirea este atacata de forte distructive care o ameninta: epidemii, asteroizi, incalzire globala. Cultura fricii in care ar trebui sa traim si sa credem noi - dupa marii intelectuali angajati ai momentului - ar fi, in mare, coruptia si nocivitatea Parlamentului. Dar in tot acest plan "artizanii" au uitat ca romanii nu pot fi "fentati" la infinit. Si ca nu sunt deloc prosti.