Horia MIHALCESCU 

Campaniile electorale sunt in blockstart. Candidatii mai au putin pana la momentul la care, ca niste resorturi intinse la maximum, sa tasneasca spre electorat cu oferte, idei, concepte, metafore samd. Asa ar fi fost firesc. In schimb, ce vedem... Candidatii sunt ezitanti, tipologia lor sfideaza logica bunului simt. Iar cand ma gandesc la promisiunea reformarii clasei politice, imi vine sa rad. Vom vedea evoluand personaje de-a dreptul interlope, profesorasi ratati, mari infractori, femei isterice, tinerei cu lovele de la babaci, securisti mai tineri sau mai batrani, cantautori, ziaristi inganatori, fosti generali de toate speciile. O lume pestrita pana la confuzie totala. In mintea acestor asa-zisi politicieni se invalmasesc ganduri de preamarire, socoteli contabile, vise reprimate de o viata, sperante vinovate. Si aproape toti, fara exceptie, isi fac socoteala pe care si Adrian Nastase si Calin Popescu Tariceanu si-au facut-o inainte de a pierde sever tot ce au avut sau au: rezultatul alegerilor este dependent invariabil de banii pe care ii arunca "in electorat". Ipoteza iremediabil falsa, asa cum si Emil Constantinescu in 1996 si Traian Basescu in 2004 au demonstrat-o. Primul pas al acestei campanii electorale este "ce le dam la oameni", cate galeti, pixuri, brichete, cantare, tensiometre etc. Prea putini se gandesc la ce le vor spune oamenilor, la ce probleme reale au ei, ce temeri ce sperante si asteptari au. Si iata cum, in toata aceasta babilonie de candidati, diferenta, asa-numitul avantaj competitiv, este aproape in totalitate ignorat. Mesajul si personajul este ocultat de banii sistematic aruncati pe fereastra in capul oamenilor. In loc de figuri vii, de personaje, de oferte concrete si credibile, electoratul se va bucura la galeti si brichete rosii, portocalii, galbene s.a.m.d., nediferentiind nimic din candidati si ofertele lor. Unii, saracuti la minte, copiaza sloganul unor companii importante, dar aflate in declin mondial. Altii spera sa vina la masa electoratului cu "mai mult". Toti acesti oameni uita esentialul. Astfel, mesajul si personajul politic va fi ascuns privirilor si intelegerii electoratului prin asa-numita "spaga electorala". Mici, carnati, fripturi. Un festin al aruncarii de resurse pe fereastra care va semana in mintea consumatorului votant neincredere si senzatia de disperare a viitorului parlamentar in cautare de voturi. Dintre cele doua paradigme ale constructiei electorale, una bazata pe frica, pe trecut, pe nevoi asistentiale, cealalta bazata pe viitor, speranta, obiective personale, cel care poate surprinde cel mai bine starea de spirit si o poate comunica cel mai convingator va castiga. Or, sondajele ne arata cum, incet, incet dar sigur, sigur, mesajele de criza, conflictele sindicale, manipularile mediatice si cele financiare, duc la un rezultat simplu de estimat. Oamenii asteapta siguranta, asteapta un guvern stabil, credibil, puternic, capabil sa-i apere de un viitor incert, poate chiar primejdios. Pentru a ajunge la un astfel de guvern, partidele, in loc sa fie preo�cupate de constructia electorala, au ca principala preocupare negocierile intre ele. Si riscam, din nou, ca rezultatul electoral sa nu conteze, guvernul sa fie "emanatia" unui set de negocieri si "santaje", peste capul poporului. Iar pentru a evita acest lucru, este de datoria clasei politice sa amane alegerile si sa faca o lege a votului uninominal pur. Nu cred insa ca acest lucru se va intampla. Caci guvernul Tariceanu nu mai poate rezista mai mult de cateva saptamani fara sa faca implozie sau fara sa pulverizeze PNL.