Valentin HOSSU-LONGIN 

Venise pentru cateva zile si a stat o jumatate de an, in Maramures. La plecarea din Bucuresti, tanarul Kosei Miya, ziarist-fotoreporter la un cotidian din Tokyo, ne-a grait, celor de la revista "Romania pitoreasca", despre faptul ca "acolo-i atata frumseata, de nu saturi irima, si-i omenie ca nicari, dar sireaca pasta tat". Era la inceputul anilor '80 si fusese trimis sa descopere locuri si lucruri deosebite in Europa socialist-comunista. De atunci, timp de un deceniu, a revenit in Romania de cateva ori, dupa ce i-a aparut un superb album si i s-au organizat expozitii in multe capitale de pe continent. Mi-am amintit de el, vazand-o zilele trecute pe tusa Ioana din Rozavlea, impaturindu-si cele sase monede a cate 50 de bani, intr-o batista, pensia ei pe-o luna... Pe japonez l-a fascinat atat de mult "nordul cel mai de nord" al tarii noastre, incat a invatat moroseneste, urcand la stani, petrecand la nunti si botejuni, ascultand bocitoarele la ingropaciune, tragand in poza chipuri, besearici, pita scoasa din cuptor, tapinari, tesatoare, rauri cu pastravi si Muntii Rodnei, unde tocmai fusesera reimpamantenite caprele negre, sau luand mocanita pe Valea Vaserului. Cu ajutorul specialistilor de la Muzeul Etnografic din Sighet, a aflat trecutul acestui spatiu voievodal, care dupa veacuri de stapanire ungara si-n special de ocupatie horthysta, de la mijlocul secolului XX, a ramas cu frumusetea plaiurilor si originalitatea constructiilor si a traditiilor. Dar si cu saracia accentuata de sovietizare, cand acolo nu se prea puteau colectiviza pamanturile de pe rapi si inaltimi. Necooperativizati fiind, taranii si-au dus traiul ca vai de capul lor, "Partidul si Guvernul" interesandu-se doar de exploatarea fondului forestier si a bogatiilor subpamantene de neferoase. Cu cei trei lei, pensia tusii Ioana, comuna Rozavlea a facut inconjurul lumii, televiziunile incercand sa explice cam ce se poate face cu aceasta suma: vreo trei paini pe luna! Daca se adauga si cei 60 de lei, ajutor social de la primarie, rezulta un venit care-i permite batranei sa traiasca mancand nuci, mere si ceva blogodarite culese din gradina; de incalzit, ca iarna-i foarte lunga, isi strange vara un maldar de vreascuri din buza padurii. Precum alte mii de moroseni, care n-au avut parte de CAP, femeia brazdata pe fata cu rauri de saracie, umilinti si munca, isi duce viata fara sa poata creste un porc, nemancand carne de vreo trei ani, nestiind cine-i presedinte si cine ne guverneaza tara; doar la niste alegeri, i-a batut cineva in usa casei darapanate, sa vina la vot, dar ea n-a putut sa se duca, din coama de deal, pana la vale... Despre Rozavlea, de pe malurile Izei, spune legenda ca acolo s-a nascut neamul nostru, dintr-un urias roman si o fecioara numita Rozalia. In documente, satul este mentionat in 1373, ca "villa Ioannis Wojvode", iar in 1390 este numit "Possessio Rozawla", pentru ca in 1411 sa apara "Rozaulya", facand parte din fostul voievodat al lui Bogdan Voda, cel care s-a opus expansiunii maghiare a ungurilor si in 1359 a parasit Maramuresul, intemeind Moldova. Sa zicem ca aceste date i-au scapat presedintelui Ion Iliescu, la inceputul anilor '90, cand s-a dus, intr-un imbold paternalist, numindu-se fiu al Rozavlei, in amintirea mamei sale adoptive, originare de aici si ajunse, la inceputul anilor '30, in Oltenita tatalui sau comunist-ilegalist. Zaiafet mare acolo, cu acea ocazie. Pana atunci, nu suflase o vorba despre "originea" lui...maramureseana, deoarece nu dadea bine, pentru un nomenclaturist scolit la Moscova, sa aiba o cat de cata legatura cu un sat fara colhoz! Cu siguranta, la acea unica vizita oficiala, n-a avut cum s-o intalneasca pe tusa Ioana. Urmasii lui, intru politichie de guverne si partide, cate s-au derulat, in aproape doua decenii de democratie, n-au catadixit sa afle ce se intampla cu oamenii aflati in zonele montane, in sate si catune unde postasii aduc pensii de trei, cinci, sapte lei, descoperiti doar de catre niste reporteri frenetici printre care si acel japonez excentric doritor de pitoresc si originalitate! P.S. La apelul unei televiziuni particulare, tusa Ioana a tinut in manurile-i zbarcite o hartie de 100 lei si i-a multumit lui Dumnezeu, ca are cu ce-si cumpara un porcusor, sa-l taie de Craciun. Oameni de omenie i-au adus televizor, frigider si lemne de foc. Dar cate sute si mii de batrani, aflati pe coclauri, asteapta azi si maine sa le bata cineva in poarta.