Barabele si momarlanii Deschiderea minelor la mijlocul secolului XIX si instaurarea comunismului, dupa o suta de ani, au reusit sa distruga in Valea Jiului o civilizatie care fiinta de pe vremea dacilor. Nu stiu cum se numeau pana a primi actuala denumire, dar eticheta le-a fost pusa de cei care au venit, pe la 1850, sa deschida, in Valea Jiului, minele. Se pare ca numele vine din maghiarul "maratvanyi", ceea ce inseamna "ramasita, resturi", dar si "urmasi". Urmasi ai dacilor si romanilor, fireste. Tara momarlanilor se imparte, la randul ei, in doua: momarlanii din Vestul si momarlanii din Estul Vaii Jiului. Noi vom vorbi de ultimii, a caror cultura mai pastreaza usoare urme. Sate precum Rascoala, Cimpa, Taia, Jiet si Maleia incearca sa duca mai departe traditiile lor ancestrale. Daca bastinasii se cheama momarlani, cei care locuiesc in orasele Vaii Jiului se cheama "barabe". Numele s-a incetatenit odata cu asezarea in regiune a muncitorilor minieri adusi din imperiul austro-ungar. Astfel, sosesc in Valea Jiului muncitori din Cehia, Tirol, Moravia, Silezia, Galitia, Italia si Germania. Termenul de "baraba" vine din germanul "bahnarbeiter" - lucrator la calea ferata. Pentru localnici, termenul inseamna venetic, intrus, om fara tara, asociat cu cei care au construit intre 1876 si 1870 calea ferata Petrosani - Simeria.

		Momarlani din satele Maleia, Livezeni si Jiet intr-o cazarma din Viena in anul 1916

La recensamantul din 1870, la 20 de ani de la inceperea exploatarii carbunelui in Valea Jiului, populatia acesteia era de aproape 14.000 de locuitori, dintre care 2500 de straini. Se poate afirma fara tagada ca, la ora aceea, Valea Jiului era una dintre cele mai cosmopolite regiuni ale imperiului austro-ungar. Un lucru este cert: sosirea in Valea Jiului a muncitorilor straini a impins localnicii din vale inspre dealuri. Cu timpul insa si momarlanii au inceput sa se angajeze la mine, iar cele doua tabere, n-au avut incotro si s-au acceptat. Biserici de brad Construtie unica in Romania, biserica de brad a facut parte din existenta momarlanilor pana prin anii 50, pana la venirea la putere a comunistilor. Povestea ne-a fost relatata de Ioan Dan Balan, culegator si pastrator de traditii din Valea Jiului. Petrilean prin adoptie, profesorul Balan povesteste ca in Muntii Parang mai exista si astazi urme ale bisericilor de brad. Comunistii au taiat, la inceputul anilor 50, de la radacina brazii care alcatuiau bisericile. Le era frica de posibile reactii armate ale muntenilor la instaurarea comunismului. Bisericile de brad au aparut ca o necesitate spirituala, momarlanii traind in stransa legatura nu doar cu natura, ci si cu religia. Pentru ca isi respectau sarbatorile, dar bisericile erau departe in vale, momarlanii si-au construit singuri lacase de cult, cu ajutorul naturii. Plantau puieti de brad unul langa altul, pe amprenta exterioara a viitoarei biserici. Arborii cresteau, in timp, unul in altul si formau peretii lacasului de cult. Varfurile brazilor erau unite si biserica era gata. Dupa ce era sfintita, in biserica se marcau ciclurile vietii: botezul, casatoria si inmormantarea, slujbele curente, precum si Craciunul, Pastele si Rusaliile.

		Momarlani angajati la mina Lonea - Jiet in anul 1946

Un bunic dibaci In satul traditional, momarlanii isi produceau cam toate cele necesare traiului in propria gospodarie, dependenta de oras fiind aproape inexistenta. Alimen�tele si imbracamintea se produ�ceau in gospodarie, iar cele tre�buincioase se rezolvau tot in sat: tamplarie, fierarie si cojocarie. Existau cazuri in care un om le stia pe toate, de la pastorit la batut potcoave, de la construc�tia de case la tamaduiri babesti. Un astfel de om a fost Nicolae Dobre al Catanii din satul Dobresti. "Al Catanii" vine de la faptul ca omul a fost luat cu arcanul la catanie, unde a slujit 12 ani pentru imperiul cezaro-craiesc. Personalitatea lui Nicolae Dobre ne-a fost relevata de nepotul acestuia D-tru Galatan-Jiet, particula din nume d�e�monstrand atasamentul fata de viata pastorala: Jiet este numele unui rau din zona. De altfel, Galatan-Jiet a editat nume�roase monografii privitoare la istoria si traditiile momarlanilor. El a strans in casa batraneasca, de pe Valea Jietului, o colectie de obiecte si marturii privitoare la traiul momarlanilor in Valea Jiului. Revenind la Nicolae Dobre, care s-a sfarsit in 1966, la varsta de 90 de ani, se poate spune ca a dus o viata extrem de ordonata. Omul se pricepea la mai toate: cojocarie, tamplarie, fierarie si morarit. Pe langa astea tamaduia oameni si dobitoace. Trai ecologic si longevitate

		Nuntasi la Rascoala - 1973

In satul traditional din Valea Jiului decesele se intamplau cel mai adesea dupa 80 de ani. Etnologul momarlanilor, D-tru Galatan-Jiet, aminteste ca toti cei patru bunici ai sai au atins varste de peste 80 de ani. Satenii longevivi erau sanatosi si munceau pana li se apropia sfarsitul, de obicei mureau de "batranete". In satul arhaic asistenta medicala era precara, iar bolile faceau, inca din copilarie, ravagii. In aceste conditii, sistemul imunitar si familiile cu multi copii au mentinut echilibrul demografic. Secretul este unul singur: munca, imbinata cu alimentatia sanatoasa. Pastoritul, aratul, cositul fanului, taiatul lemnelor in padure facute din copilarie, in aer liber, an de an, te intareau fizic si te mentineau in forma. Iar despre stres n-are rost sa vorbim, traiul rustic era plin de pace si liniste sufleteasca. Nedeile Sarbatori pastorale, nedeile se tineau incepand cu Sarbatoarea Pastelui. Participau, de regula, atat momarlani, cat si oraseni. Fiecare dintre sateni venea la petrecere cu traista cu oua rosii si cu kilul de tuica. Intreaga suflare era imbracata in straie noi, cum cerea datina crestina. Se canta din fluier, se juca, se ziceau strigaturi si mai pe la finalul petrecerii se scoteau cutitele, pentru pricini amplificate de aburii tuicii. O data cu urcatul animalelor la munte, nedeile se mutau din sate, in munti. Acolo, pastorii se intalneau de marile sarbatori crestine de peste vara: Rusaliile, Sanzienele, Sfantul llie si Sfanta Maria. Momarlanii - file de poveste In prezent, Valea Jiului arata dezolant. Nici minerit nu mai este, nici traditie populara. Pe tot firul Jiului au ramas constructii abandonate, macinate de timp. Sedii de mina, instalatii uriase de sortarea carbunelui si puturi de extractie stau infipte printre coline, marturie a industrializarii, industrializare ce a insemnat, odata cu inceperea exploatarii carbunelui in Valea Jiului, sfarsitul unei ere, era momarlanilor. Momarlanii de prin Lunca Taie cu toporul sunca Fac carnati cu kilometru' Branza in masuri cu metru'! Mandrele si beutura Alea mi-or manca faptura Mandrele si cu averea Alea mi-o mancat puterea!

Text: Silviu Secrieru silviu@ziua.ro Foto: colectia D-tru Galatan-Jiet