Am fost surprins sa constat cat de putin stie lumea romaneasca despre Talmud. Aproape nimic! Cu gandul bun ca aceasta situatie s-ar putea repara nitel prin publicarea unei carti, am tiparit, in romaneste, "Talmudul - Cartea sfanta a evreilor". O buna ocazie oferita curiosilor de a intelege de ce Talmudul este considerat cea de-a doua carte sfanta a evreilor, prima fiind Biblia. Surprinsi, cititorii vor mai afla de ce evreii sustin ca Talmudul a fost transmis de Dumnezeu lui Moise, aidoma Torei si Tablelor Legii, pe Muntele Sinai. Cu alte cuvinte, ca Biblia si Talmudul s-au nascut din aceeasi vointa divina. Lumea crestina a fost dintotdeauna curioasa sa stie ce reprezinta Talmudul, dar n-a avut cum sa-l cunoasca. Daca nu l-a putut citi, l-a exorcizat, delegitimandu-l ca pe o lucrare a diavolului. Si l-a ars in auto-dafeuri. Anii Evului Mediu sunt martorii rugurilor in flacarile carora au fost aruncate cartile Talmudului. Biblia este pentru evrei, si nu numai pentru ei, Cartea Cartilor; Talmudul, care este un vast comentariu al Bibliei, a fost dintotdeauna calauza practica, scutul care a protejat supravietuirea evreilor. Nu-i de mirare ca dusmanii evreilor au ars Talmudul, nu Biblia. Astazi Talmudul nu mai e ars, dar cunoasterea sa a ramas la nivelul Evului Mediu. Si e pacat ca lumea cititoare nu stie mai nimic despre aceasta opera fundamentala a iudaismului. Cine sunt autorii Talmudului? Sute, daca nu mii de nume, circula in cartile Talmudului, mii de legi, intamplari si legende ii umplu paginile. Ele au fost povestite si repovestite de-a lungul mileniilor, circuland oral. E greu de stabilit cine au fost autorii, personaje fabuloase, ramase in majoritatea lor anonime, de invatati, ganditori, razboinici, agricultori, regi, profeti, pastori, anticii evrei care au plamadit spiritualitatea iudaica. Talmudul este depozitul urias al memoriei evreiesti. El cuprinde toate aspectele activitatii omenesti, spune Elie Wiesel: medicina si geometria, geografia si jurisprudenta, literatura si astronomia, parabolele si aforismele, problemele individului legate de societate, comportamentul fata de straini, intrebarile in legatura cu sensul vietii, interpretarea Legii si psihologie, conflicte culturale si religioase, despre Mesia, straini si crestinism. Un talmudist spunea: "Intoarce paginile, cauta bine, pentru ca totul se afla acolo". Aceasta uriasa intelepciune evreiasca, acumulata de-a lungul vremurilor, si care circula oral, a inceput sa fie redactata cam din anul 200 inainte de era noastra, si codificata incepand cu anul 200 era noastra. Marele codificator al primei parti a Talmudului (Misna) a fost Iuda ha Nassi (Iuda Printul). Partea a doua a Talmudului, intitulata Ghemara, a fost codificata intre anii 200 e.n. - 500 e.n. Impreuna, Misna si Ghemara numara 63 de carti. In realitate exista doua Talmuduri, dupa locatia unde au fost redactate, "Talmudul din Ierusalim" si "Talmudul din Babilon". Este aproape imposibil sa traduci in romaneste toate capitolele, toate cele 2.500.000 de cuvinte ebraice ale Talmudului, asa ca am fost nevoit sa rezum. Asa au procedat editorii si invatatii de pretutindeni. Important e sa rezumi cu un adanc respect pentru litera sfanta. De la Dumnezeu la Moise si la rabinii Israelului Cel mai scurt rezumat l-a scris, in urma cu circa 2000 de ani, Hilel cel Batran, unul din autorii importanti ai Talmudului care, intrebat de un credincios care este esenta Talmudului, a raspuns: "Nu fa altuia ce tie nu-ti place. Asta-i totul, restul sunt vorbe". Un alt faimos talmudist a rezumat tot asa, dar parca altfel: "Nu-l judeca pe aproapele tau inainte de a te pune in locul lui; cel care il face pe altul de rusine in public procedeaza ca si cum l-ar ucide; nu dispretui pe nimeni, caci nu exista om care sa nu aiba un rost pe lume; sa-ti judeci aproapele cu toata ingaduinta; onoarea lui sa-ti fie tot atat de scumpa cat si onoarea ta; nu facea altuia ce n-ai vrea sa ti se faca tie". Unanimitatea istoricilor considera ca supravietuirea multimilenara si pastrarea identitatii evreiesti se datoreaza Cartii, mai exact celor doua carti sfinte: Biblia si Talmudul.

		Autodafe - Madrid 1680

Dincolo de istoriile pe care le relateaza, Biblia este istoria intalnirii evreilor cu Dumnezeu. Intr-o vreme a idolatriei, evreii devin credinciosii unui Dumnezeu Unic care, desi invizibil, imaterial si imposibil de a fi repre�zentat, era infinit mai puternic decat toate zeitatile popoarelor inconju�ra�toare. Monoteismul evreiesc reprezenta un pas urias in dezvoltarea spirituala a omenirii. Evreii biblici erau constienti si mandri de alegerea facuta de Dumnezeul Unic care i-a "ales" si le-a incredintat lor Tora si cele 10 po�runci ale Decalogului. Lumea antica ebraica denumea Tora "Legea scri�sa", spre deosebire de Talmudul care reprezenta "Legea orala". Talmudistii au numarat: in Tora exista 613 porunci pe care evreul trebuie sa le respecte. Toate au fost transmise de Dumnezeu lui Moise pentru ca acesta sa le transmita mai departe poporului lui Israel. "Legea orala" a comentat vreme de secole aceste 613 porunci. Pentru urmatoarele milenii care au urmat primirii de catre Moise a "Legii scrise" pe Muntele Sinai, cele cinci carti ale Torei (Pentateuh), considerate ca fiind scrise de catre Moise, au constituit o calauza sfanta, Litera sfanta. Cele cinci carti ale Bibliei au nascut, cu timpul, un munte de comentarii. Aceste vaste comentarii au fost stranse in cele doua carti ale Talmudului: MISNA si GHEMARA. Doi crestini din varful societatii romanesti, i-am numit pe profesorul iesean A. C. Cuza si pe emeritul medic Al. Paulescu, au fost adversarii cei mai cranceni ai Talmudului. Nici unul din ei nu citise Talmudul! A. C. Cuza a initiat primele organizari politice anti-democratrice si antisemite, si tot el a fost cel dintai aprig demolator al Talmudului in Romania. Cat ce-l priveste pe profesorul N. C. Paulescu, acest savant cu cercetari la nivel mondial asupra diabetului si insulinei, cu putina sansa, ar fi putut primi un Premiu Nobel. I-a daunat insa ideea fixa si rea asupra evreilor. Scandalul versetului talmudic anticrestin Pentru Paulescu, Talmudul era un cod de crime si hotii. Medicul citise in tinerete "Der Talmudjude", cartea anti-evreiasca mizerabila a germanului Rohling, profesor de ebraica la Universitatea din Praga, si si-a insusit toate minciunile proferate de acest ignorant in ale iudaismului. S-a dovedit ulterior ca toate citatele date de Rohling erau false, trunchiate, de rea-credinta. S-a dovedit ca nu exista in Talmud nici un text care sa pledeze pentru uciderea crestinilor. Paulescu a facut insa abstractie de acest lucru, preluand aceste minciuni si falsuri in cartea sa anti-evreiasca "Spitalul, Coranul, Talmudul, Cahalul, Franc�masoneria" (publicata in 1914). Dintre cele mai grave, era citatul presupus a fi preluat din Talmud, care ordona evreilor sa-i ucida pe crestini. ("Rabi Solomon din Talmud zice, pe cel mai bun dintre crestini ucide-l, adica dator este fiecare jidan sa omoare un crestin, fiind convins ca cu aceasta se va mantui"). Pentru A. C. Cuza si N. C. Paulescu in Talmud se afla izvoarele perfidiei evreiesti, iar instrumentul cu care evreii vor extermina celelalte natiuni este Talmudul. Multe necazuri au avut de suportat evreii din Romania dupa publicarea lucrarilor lui Cuza si Paulescu. Daca paragraful cu pricina ar fi fost citit cu atentie, s-ar fi putut constata ca in Biblie si in Talmud nu se vorbeste de crestini, ci "de cele sapte popoare" care locuiesc in Canaan si pe care "israelitii sunt tinuti sa-i omoare din cauza vietii lor destrabalate". Si tot Talmudul atrage atentia ca imparatul Senaherib a amestecat in asemenea masura popoarele pe care le-a cucerit incat "nimeni nu mai poate fi considerat membru al unuia din cele sapte popoare". Sute de ani dupa aceasta codificare talmudica, rabinul Hameiri, care a trait in sec. XIII, avertiza ca versetul "Tov se be-goim harog" (chiar si pe cel mai bun dintre goim ucide-l) se referea la popoarele pagane in mijlocul carora traiau in antichitate israelitii, si nu se aplica popoarelor printre care traiesc in prezent evreii.

Tesu SOLOMOVICI