Prezentat, in premiera, vineri seara pe scena Teatrului Odeon, spectacolul "Umbre de lumina" cu Razvan Mazilu protagonist a fost creat special pentru stilul si personalitatea dansatorului de catre o echipa de artisti francezi, coordonata de coregraful Philippe Trehet. Lumea a umplut pana la refuz sala Odeonului, multi dintre spectatori asistand in picioare la regalul oferit de Razvan Mazilu. Spectacolul incepe intr-un decor intunecos, artistul fiind inconjurat de cateva elemente metalice (scari strambe catre cer si, in acelasi timp, schele). Odata intrat in al doilea act al show-ului, pe fundal apare si un ecran cu imaginea unei mari, dar vazuta prin ochii unui inotator. In scena urmatoare, schelele sunt ridicate deasupra capului dansatorului, iar marea apare acum ca si cum ar fi perceputa de un naufragiat. Valurile inca il ajung, dar nu il mai inghit. Nou si singur pe pamant, personajul lui Razvan Mazilu descopera si cucereste. Dispare marea, dispare si dansatorul, muzica se intensifica, iar pe ecran se vede imaginea insangerata a personajului care urmeaza sa descopere lumea. Pe corpul artistului, imbracat intr-un costum alb, se proiecteaza ceea ce pare a fi imaginea vaga a unei femei. Descopera iubirea, pe care o pierde mai apoi si iarasi devine prizonier, nu doar al lumii, ci si al sinelui. Dar merge mai departe. Pentru toata aceasta succesiune de tablouri, Razvan Mazilu a gasit un final in versuri din poezia lui Doinas, "Astazi ne despartim": "Astazi nu ne sarutam, nu ne dorim./ Stand la inceput, de anotimp fermecat, astazi ne despartim. Oamenii vor crede ca suntem dusmani (...) Nimeni nu va sti ca suntem tot atat de aproape". (L.D.)