George DAMIAN 

Semnalul portocaliu venit de la Washington pare ca si-a dat ultima suflare la Kiev. Ucraina a trecut in ultimii ani printr-o serie de crize politice majore si practic niciun proiect nu a putut fi pus pe picioare. Moscova a transmis in cateva randuri un semnal cat se poate de clar oprind gazele naturale. La Kiev s-a sperat intr-o revitalizare a "Rusiei Kievene" ca o punte intre Baltica si Marea Neagra - insa strategii ucraineni au uitat ca intre timp Rusia si-a mutat capitala la Moscova, iar neo-varegii controleaza traseul amintit mai sus prin Kaliningrad si Transnistria. La Washington au existat oameni care au crezut ca perspectiva occidentala va fi irezistibila pentru ucraineni - din pacate nu a fost asa, jumatate dintre cetatenii Ucrainei sunt anti-NATO. Uniunea Europeana gafaie inca sub povara ultimelor doua extinderi si nu a oferit Ucrainei decat o vaga Politica Europeana de Vecinatate cu o finalitate putin atractiva. De fapt, Ucraina nu a iesit niciodata din sfera de influenta a Moscovei - i s-a permis doar o dizidenta controlata, cu termen prestabilit. In momentul in care s-a pus problema Planului de Actiune pentru Aderarea la NATO a Ucrainei si Georgiei, fostul presedinte rus, Putin, a anuntat ca va lua masuri. La Bucuresti, Putin a incercat sa transmita mesajul ca nu va sta cu mainile in san. Intre timp, a trecut prin rocada, in postul de pre�mier al Rusiei si s-a tinut de cuvant. La Summit-ul NATO de la Bucuresti, oficialii Aliantei au anuntat ca in luna septembrie a acestui an se va lua o decizie cu privire la Planul de Actiune pentru Aderarea Ucrainei si Georgiei. La inceputul lunii august a izbucnit razboiul din Georgia. Presedintele pro-american Mihail Saakasvili a ales sa faca o miscare ramasa fara o explicatie logica: si-a trimis trupele in Osetia de Sud, dupa saisprezece ani in care aceasta regiune secesionista a ramas netulburata sub pavaza armatei ruse. Moscova a reactionat dur, distrugand in doar cateva zile mica armata georgiana, antrenata si echipata de experti americani. Mesajul Moscovei a fost cat se poate de clar si se pare ca a fost receptionat ca atare: chestiunea intrarii Georgiei in NATO a cam iesit de pe agenda publica. In Ucraina criza politica a luat avant incepand din luna septembrie - luna in care NATO ar fi trebuit sa faca un anunt cu privire la viitorul Ucrainei - si in luna octombrie s-au declansat alegerile generale anticipate. Ucraina si Georgia erau vazute ca viitori parteneri ai Romaniei la Marea Neagra - cel putin asa se vedea de la Washington. Rusia cu greu poate fi banuita ca intentioneaza sa permita intrarea americanilor in sfera sa de influenta, iar Turcia nu intentioneaza sa participe la o modificare a echilibrului de forte. Cat despre Bulgaria, in ciuda intrarii in NATO si Uniunea Europeana, Sofia nu intentioneaza sa faca altceva decat sa supravietuiasca si sa treaca peste criza demografica extrema care o ameninta. In vreme ce Germania isi intareste parteneriatul cu Rusia, Uniunea Europeana se rezuma la o "sinergie" a Marii Negre fara niciun fel de finalitate. Romania a ramas singura la Marea Neagra. Cuvintele goale de orice fel de continut, gen cooperare regionala, diversificarea cailor de aprovizionare cu resurse energetice si altele de acest gen s-au imprastiat in fata Rusiei lui Putin. Moscova si-a pastrat deplinul control asupra teritoriilor sovietice. Scurta joaca de-a democratia din fostul URSS urmeaza sa se incheie destul de repede. De exemplu, Chisinaul a interzis, de curand, sa treaca Prutul tuturor cartilor care aveau in titlu cuvantul "roman" si derivatele sale. Acesta este doar inceputul. Controlul total impus de comunistii lui Voronin va evolua in timp, cel mai probabil pana la vopsirea ferestrelor trenurilor care vin din Romania. Oricum, sarma ghimpata de pe malul de est al Prutului a ramas nemiscata - si dupa ce a fost interzis accesul cuvantului "roman", se va interzice si accesul romanilor.