Cristian UNTEANU 

Mesajul lansat de Presedintele Karzai e senzational. Ii cheama pe talibani la masa discutiilor, invitat fiind si Mollahul Omar, al doilea nume de pe lista celor mai cautati teroristi din lume. Comandantul trupelor SUA din Afganistan zice si el ca s-ar putea sa fie o solutie. Purtatorul de cuvant al NATO spune ca este o eventualitate de luat in consideratie, chiar daca, pentru moment, nimic nu se schimba din mandatul fortei internationale din care face parte si Romania. Au ajuns cumva aliatii Afganistanului la concluzia ca s-au infundat intr-o mlastina fara fund si au redescoperit cumva lectiile de istorie care spun ca nimeni n-a castigat un razboi impotriva afganilor? Asta stiau bine britanicii, in urma uneia dintre cele mai teribile si sangeroase infrangeri inregistrate in istoria lor militara. Asta puteau povesti si rusii... Sa fi ajuns cineva la concluzia ca numarul de morti inregistrat pana acum de trupele coalitiei este prea mare (900 in total, dupa o statistica realizata de Reuters) si ca rezultatele sunt disproportionate in raport cu cheltuielile enorme facute pana acum? Este posibil ca analistii militari sa fi considerat ca ritmul in care creste anual numarul incidentelor (ONU afirma ca anul trecut numarul mortilor civili a fost de 700) poate sa duca la o ostilizare din ce in ce mai profunda a populatiei si la largirea bazei de masa a actiunii talibanilor? Sa fi fost facuta o analiza realista asupra succesului real al principalei actiuni civile imaginate de ISAF pentru a crea o noua baza economica pentru Afganistan, anume distrugerea culturilor si implicit a retelelor de traficanti de droguri, principala sursa de venituri a celei mai mari parti a populatiei? Poate, dar Karzai incearca acum cu totul altceva: importul experientei de tip libanez: introducerea in dialogul politic a unei organizatii considerate ca avand activitati teroriste, acordand concesii majore, poate mergand, ca in cazul Hezbollah, la dreptul de a candida in alegeri, de a fi deci reprezentata in Parlament si in guvern. Moment in care nu vor mai fi talibanii ucigasi, teroristi si crimi�nali, ci parte a unui sistem politic ales in mod democratic, garantand astfel stabilitatea tarii, recunoscuti ca atare in intreg sistemul de relatii internationale. Evident, speranta este ca, astfel, s-ar putea sparge unitatea frontului taliban care va incerca eventual sa formeze o aripa "politica" democrata cu un discurs relativ calm si rational, tocmai bun de scos pe piata internationala si care sa serveasca drept argument tuturor liderilor politici occidentali care cauta cum sa-si scoata mai rapid trupele din Afganistan. Este si acesta un mod de a gandi, dar cu rezultate imposibil de prevazut. Si foarte greu de imaginat ca ar putea da vreun rezultat pentru cine are macar cateva notiuni de baza despre educatia primita de talibani in madrasurile molahilor ultra-conservatori si regulile de o severitate absoluta ale Sharia aplicata fara ezitare de catre toata populatia Pastun (rezerva reala de cadre a talibanilor), fie in Afganistan, fie in Balucistan. Problema este insa alta: occidentalii nu numai ca scapa din mana un joc crucial, controlul Afganistanului, ci, poate foarte grabiti sa urmeze instantaneu modelul unei retrageri americane din Irakul scapat si el de sub control, creeaza un precedent: posibilitatea ca organizatiile de pe celebra lista a terorii sa-si schimbe identitatea tocmai pe acest model, al unei reuniuni nationale in care-si vor lua partea leului. Ce urmeaza? Discutii in Turcia cu PKK, in Sri Lanka cu Tigrii Tamili... lista este deschisa oricarei sugestii. Poate asta chiar sa fie solutia, cu Molahul Omar primit ca salvatorul natiunii la Kabul si apoi vorbind despre drepturile omului la Bruxelles. Dar daca asta e decizia diplomatiei occidentale, de ce au lasat sa moara atatia oameni degeaba? Sau se intampla altceva la Kabul?