Sorin ROSCA STANESCU 

Ce ar putea face acum Traian Basescu? Sa raspunda pateticei solicitari a lui Vosganian si sa refuze sa promulge legea prin care salariile profesorilor au fost crescute aberant? Sau sa o faca pe surdul? Sa ia in calcul viitorul? Sau sa se gandeasca mai degraba la prezent? Adica la alegeri. Cele parlamentare, unde doreste sa-si impinga in fata propriul partid si cele prezidentiale. Dar daca se gandeste cu optimism la PD-L, nu poate sa nu ia in calcul posibilitatea ca acesta sa vina la guvernare. Ce poate sa faca un presedinte? Sa fixeze dinamita sub popoul viitorului guvern? Sau sa o scoata de acolo? Promulga sau nu promulga? Greu de gasit un raspuns rational la intrebarea de mai sus. Pentru ca exista cel putin doua feluri de rationamente, ambele corecte. Iar concluziile se bat cap in cap. Un rationament este pe termen scurt, iar altul pe termen lung. Primul e cinic, al doilea e generos. Dar fiecare in parte are logica lui. Daca Romania politica ar fi dominata de adevarati barbati de stat - sau de adevarate femei de stat - atunci deciziile meschine pur politicianiste nu ar mai putea domina scena luptei pentru putere. Dimpotriva. Trasatura comuna si, in acelasi timp, exemplara ar fi dorinta de a face bine pe termen mediu si lung, in raport cu interesul cetateanului. Prin urmare, politica predominanta ar fi de tip nu numai generos, dar si vizionar. Deciziile luate in pripa, sub presiunea strazii sau a momentului electoral, ar fi excluse. Nu ar fi posibil ca un guvern, care-si spune si liberal, sa arunce in aer bugetul viitorilor ani, deschizand cutia Pandorei, declansand revendicari in lant, o crestere irationala a consumului si intrarea intr-o spirala inflationista. Un guvern responsabil, alcatuit din adevarati barbati de stat, s-ar fi opus cu argumente unei cresteri necontrolate a veniturilor pentru orice fel de categorie socio-profesionala. Ignorand, pur si simplu, dictatul momentului electoral. Iar parlamentarii care sprijina acest Guvern ar fi fost preveniti. Si inarmati cu argumentele necesare pentru a se opune unui proiect de lege ticalos. Dar nu a fost sa fie asa. Si atunci, nu mai ramane decat o decizie prezidentiala. Tocmai pentru asemenea situatii, Constitutia a prevazut dreptul presedintelui de a promulga sau de a nu promulga o lege. Este o prevedere, acolo in Legea fundamentala, care ii permite sefului statului sa actioneze in interes national. Acest articol din Constitutie nu este conceput pentru a-i permite presedintelui sa-si hartuiasca sau sa-si sanctioneze adversarii politici. Ci tocmai pentru a actiona in asemenea momente cruciale. Refuzand sa promulge actul normativ, Traian Basescu ar putea opri o nebunie. Salvand in ultima instanta bugetul, chiar intr-un moment in care Occidentul, din care acum facem si noi parte, a intrat in criza. Si ajutand sa supravietuiasca viitorul guvern, indiferent al cui va fi acesta. Si ajutandu-i pe romani sa supra�vietuiasca financiar intr-o maniera modesta, dar echilibrata. Dar asta ar insemna sa-si urce profesorii in cap. Si vin si alegerile prezidentiale. Ce garantii are presedintele ca alte categorii socio-profesionale il vor intelege, ii vor multumi si il vor rasplati prin vot? Dar refuzand sa promulge legea, el si-ar amenda si propriul partid. PD-L-ul, care a votat si el in unanimitate tampenia. Si vin si pentru PD-L alegerile parlamentare. Este usor sa spun ce as face eu daca as fi presedinte. Dar eu nu sunt presedinte. Ar fi o operatie artificiala si incorecta sa incerc sa ma pun in pielea unui presedinte. Si imposibila, atunci cand ar trebui sa-i tin locul lui Traian Basescu. Pentru ca, indiferent ce decizie va lua acesta, va ajunge la ea nu in baza unor rationamente logice, fie ele si caracterizate prin cinism politic, ci mai degraba bazata pe umori. Pe dorinta de a face rau cuiva. Cum va fructifica Basescu greseala Guvernului si a Parlamentului? Iata dilema acestui presedinte.