Rene PARSAN 

Este de notorietate ca toate masurile populiste ale Guvernului, cum ar fi marirea salariilor si a pensiilor o data la doua zile - de o sorginte mai degraba imbecila decat social-democrata in actuala situatie economica a tarisoarei, au fost luate nu atat la gemetele legitime ale pensionarilor si lefegiilor, cat de dragul alegerilor. Potopul de pomeni care cade neincetat in capul electoratului nauc este revendicat, ca sa vezi coincidenta dracului, atat de PSD cat si de PNL, de parca cele doua partide ar avea ceva in comun! In fond, PSD, un partid de doua ori mai mare, cel putin la nivelul de reprezentare in Parlament, a sustinut trei ani Guvernul Tariceanu la putere doar de dragul opozitiei constructive in Legislativ. Nu ca oamenii de afaceri din spatele celor doua partide incompatibile ar avea ceva de impartit, cum ar veni, asa la intamplare, Romania. DacA taikonautul din Dabuleni, Mircea Geoana, promite capsunarilor prime astronomice de reimpamantenire in tara si face presiuni la NASA sa trimita romani in Cosmos, intr-un discurs politic pe inima pepenarului, Tariceanu nu poate sta nici el degeaba. Trimite si el profesori la plimbare. Cat o fi politica de doamna, dar asemenea ipocrizie este greu de crezut ca poate sa incapa intr-o singura minte. La votul din Parlament pentru majorarea cu 50% a salariilor dascalilor, liberalii au votat toti ca unul pentru. A parut doar un simplu oportunism jegos, in fond cine ar fi fost idiotul de stanga sau de dreapta sa se opuna unei asemenea initiative in pragul alegerilor? A doua zi dimineata, insa, la deschiderea anului universitar, Tariceanu si-a adus aminte ca legea a fost impusa de opozitie si a contracarat cu tot pragmatismul unui liberal autentic: "Nici un om cu cap nu poate sa creada ca majorarea salariilor profesorilor poate sa fie sustinuta de buget". Adica, nici un guvern, din orice parte a esichierului politic ar veni el, nu va putea respecta acest angajament. Dar cine zicea de oameni cu cap? In aceasta poveste este vorba de parlamentari, fiinte alcatuite din 90% stomac si 10% continut. Ca rama. Si care au aceeasi obstinatie, sa mai treaca printr-un mandat. Aceeasi atitudine a avut-o premierul si in cazul propunerii Noricai Nicolai ca procurorii sa fie desemnati de CSM si nu de Presedinte. Chemat alaltaieri la Bruxelles sa dea socoteala pentru aceasta initiativa, Tariceanu a dat vina pe subalterna buclucasa. "Ea este vinovata", s-a smiorcait el, "eu nu am avut nici o vina". Pai, cine este liderul partidului de guvernamant, subordonata cui este aspiranta la portofoliul Justitiei? Cine a pus-o pe doamna jandarm in fruntea plutonului de executie "322" care l-a pus pe Basescu la zid? Este trist, totusi, sa vezi cum doi oameni politici de oarecare notorietate se pregatesc sa zboare in necunoscut ca doi brabeti (vrabioi - reg.olt., vezi Mircea Geoana, monografia "Dabuleni, cel mai colegiu romanesc"). Altfel, cei doi poznasi sunt dusmani de moarte, ca biscuitii din eugenie. Care este insa amestecul dubios care ii infrateste? "Crema" Basescu. Si uite asa, tandemul fara lant ideologic la care pedaleaza frenetic cei doi lideri de partid, altfel cea mai stranie pereche de papagali politici de pe scena romaneasca, taraste incetisor Romania spre primul si cel mai vesel uninominal din istorie.