Lumea evreiasca sarbatoreste, de ieri, Rosh Hashana (Anul Nou 5769). Este si ziua de nastere a scriitorului Elie Wiesel, Laureat al Premiului Nobel pentru Pace. Prilej de a i se sarbatori lui Elie Wiesel cele opt decenii de viata cu un sentiment de recunostinta. El a devenit de mult un simbol al supravietuirii umane si al victoriei spiritului asupra raului. Chiar si acum, la varsta de 80 de ani, il intalnim pe fostul detinut din lagarul de exterminare nazist de la Auschwitz, activ in tot soiul de batalii intru promovarea marilor idealuri ale omenirii. "Din punctul meu de vedere, varsta nu are importanta", spune Elie Wiesel. "Biologic insa, trupul a obosit". La New York, unde locuieste in prezent, Wiesel isi sarbatoreste astazi cea de-a 80 a aniversare in cadrul restrans al familiei, cu sotia Marion, si cu fiul sau. Shlomo Elishai. A preferat o reuniune modesta unei petreceri fastuoase intr-un hotel de cinci stele newyorkez, cu discursuri bombastice si o mediatizare mondiala. Copil fiind, moartea i-a insotit zilele si noptile, dar a avut sansa sa supravietuiasca. Paradoxal, atunci nu se gandea la moarte, acum insa se gandeste adesea la ea. "La Auschwitz vedeam tot timpul oameni morti, ma gandeam la cei morti mai mult decat la moarte. Acum, am inceput sa ma gandesc la propria mea moarte, si la lumea de dincolo, daca exista asa ceva. Dupa toate regulile logicei, nu ar fi trebuit sa raman in viata, eram destinat sa dispar acolo. Uite insa, ca in pofida logicii, am construit ceva si am povestit cate ceva". Elie Wiesel s-a nascut la 30 septembrie 1928, in Romania, la Sighetul Marmatiei; casa parinteasca este astazi un muzeu care poarta numele ilustrului evreu ma�ramuresean. Tatal, Shlomo Wiesel, era un evreu tare habotnic, care tinea o mica pravalie de coloniale. Familia a fost smulsa din Sighetul Marmatiei de ocupantii unguri fascisti si deportata la Auschwitz si apoi la Buchenwald; acolo, au disparut pentru totdeauna tatal, mama-Sara, cea mai mica dintre cele trei surori-Tzipora si restul familiei. Auschwitz-ul i-a anulat statutul de om, tatuandu-i pe brat un numar: A-7713. Pentru lumea contemporana nu exista fiinta care sa se identifice mai pregnant cu istoria Holocaustului. De altfel, Institutul National pentru Studierea Holocaustului din Romania poarta numele lui Elie Wiesel. Acesta insa refuza statutul de simbol. "Grozaviile Holocaustului continua sa traiasca in adancul fiintei mele, chiar daca as vrea sa le uit", spune Wiesel. "Eu nu sunt un simbol, eu sunt un om, care continua sa traiasca cu durerile trecutului". Din Sighetul Marmartiei la Auschwitz si pana la Premiul Nobel, Elie Wiesel a scris si a tiparit deocamdata 57 de carti si mii de articole, spun deocamdata pentru ca el spera ca abia acum, la varsta de 80 de ani, sa scrie cea mai buna carte a sa. Cea mai faimoasa carte a lui Wiesel, "Noaptea", o prescurtare a masivei autobiografii "Si lumea a tacut", a fost tradusa in 50 de limbi straine si tiparita in multe milioane de exemplare. De-a lungul vietii, Elie Wiesel care a fost onorat cu cele mai importante premii ale lumii, a fost consilierul personal al ultimilor trei presedinti ai Statelor Unite, i s-a propus sa fie Presedintele Statului Israel, a prezidat Congrese internationale, a umblat prin lume si s-a intalnit cu nenumarati sefi de state, acoperit de glorie, spune insa ca cea mai importanta clipa a vietii a trait-o atunci cand i s-a nascut fiul. "Am reusit, in pofida a tot ce am suferit, sa aduc viata pe lume. Aceasta este mica mea victorie asupra raului". In 1964, Wiesel a revenit in Romania, din dorinta de a-si revedea casa in care se nascuse. "Nimic nu s-a schimbat in Sighet, povesteste Wiesel. In afara de faptul ca nu mai traieste niciun evreu in oraselul copilariei mele. M-am intrebat atunci: unde sunt evreii mei? Unde au disparut cu totii? Am simtit cum un nod dureros mi se aseaza in gat. Copilaria mea a fost fericita. Sighet era in genere un orasel linistit pentru noi, evreii. Imediat dupa ce trupele germane au patruns in Ungaria, la inceputul anului 1944, evreii din Sighet au fost masati in ghetou. Nu am stiut unde eram dusi si nu ne gandeam la o evadare. Aveam o femeie de serviciu, Maria, care ne-a implorat sa ne ascundem in casa ei, de la marginea padurii, dar niciunul dintre noi nu banuiam ce ne asteapta. Cand am fost urcati in trenuri, am vazut doi ofiteri germani care se uitau la noi. Unul, avea o privire melancolica, ca si cum si-ar fi spus "Pacat". Mi-am spus atunci ca-i pare rau ca nu mai erau evrei pe care sa-i deporteze. Multi ani dupa aceea, am asistat la Ierusalim la procesul lui Adolf Eichmann. L-am recunoscut pe Eichmann, fusese unul din cei doi ofiteri care asistasera la deportarea evreilor din Sighet". "Credinta mea in Dumnezeu este ranita" In interviul acordat lui Mirav Leshem (cotidianul ebraic "Iediot Aharonot"), Elie Wiesel relateaza viata ingrozitoare a copilului care a fost, in lagarele de exterminare de la Auschwitz si Buchenwald. Si-a pierdut atunci credinta in Dumnezeu? "In acei ani mi s-a zdruncinat credinta in Dumnezeu, spune Wiesel. Pana astazi am probleme cu Dumnezeu. La Auschwitz, am spus rugaciunile in fiecare zi, ma intreb si astazi cum de m-am putut ruga cand vedeam toate grozaviile din jurul meu. Imi puneam intrebari grele, dar nu m-am gandit sa-l parasesc pe Dumnezeu. Si pana astazi imi este imposibil sa inteleg Auschwitz-ul si prezenta lui Dumnezeu acolo. Caut raspunsuri dar nu gasesc. Credinta mea este ranita. Continuu si astazi sa spun in fiecare zi rugaciunile. In scrierile sfinte sta scris ca de "Rosh Hashana" (Sarbatoarea Anului Nou), Dumnezeu hotaraste si semneaza cine va continua sa traiasca si cine va muri in acel an. De Rosh Hashana imi amintesc de razboi si de Auschwitz. Si spun: Atotpu�ternicule, cum de s-a intamplat ca atunci ai semanat atata moarte?" Dupa razboi, Elie Wiesel a trait intr-un orfelinat la Paris, apoi a studiat filozofia la Sorbonna. A lucrat o vreme corespondent al ziarului israelian "Iediot Aharonot", calitate pastrata si in SUA, unde s-a mutat la mijlocul anilor '50. Presedintele Jimmy Carter l-a chemat sa-i fie consilier si l-a numit in fruntea Comisiei Prezidentiale pentru pastrarea memoriei Holocaustului. In tot acest timp, Wiesel continua sa fie profesor la universitatile americane si sa scrie carti. In 1986, a fost distins cu Premiul Nobel pentru Pace. Academia Suedeza il onora pentru lupta sa consecventa impotriva violentei, rasismului si opresiunii. Wiesel i-a povestit lui Leshem despre momentul teribil de emotionant cand a fost invitat sa vorbeasca la Viena, in balconul din piata unde Hitler a vorbit si a fost aclamat in 1938. De atunci, nimanui nu i se mai ingaduise sa vorbeasca de-acolo. Wiesel si-a inceput astfel cuvantarea: "Nu sunt sigur daca istoria are simtul dreptatii, dar simtul umorului il are. Ultimul discurs rostit din acest balcon chema la exterminarea mea si a neamului meu, dar iata-ma acum, aici". Ingrijorat de amenintarea atomica "Presedintele Iranului Ahma�dinejad nu numai ca neaga existenta Holocaustului, dar ameninta Israelul si poporul evreu cu un "adevarat" Holocaust, spune Wiesel. Nu am nicio indoiala, daca Ahmadinejad va fi in posesia chiar si a unei singure si mici bombe atomice, el nu va avea nicio retinere ca s-o arunce asupra Israelului. El vrea sa intre in istorie ca primul conducator al islamului care a provocat un Holocaust. Nu inteleg de ce Rusia si Coreea de Nord ajuta Iranul sa produca armament nuclear, dar oricum nu am incredere in Putin. In toate ocaziile eu avertizez lumea asupra pericolului atomic iranian, si cer izolarea Iranului ca <<persona non grata>>, si alungarea ei din ONU. Nu sunt militar si nu pot spune ca Israel trebuie sa declare razboi Iranului, s-ar isca scandal ca un Laureat al Nobelului pentru Pace instiga la razboi. Dar un singur lucru il stiu prea bine: inarmarea atomica a Iranului trebuie oprita cu orice pret".

Tesu SOLOMOVICI, Ierusalim