Spre deosebire de alte manifestari de acest gen la care am participat si unde standul Romaniei era amplasat prin cine stie ce cotloane greu de gasit, de data asta, spatiul care ne reprezenta era chiar dupa intrarea principala, astfel incat miile de vizitatori, in special tineri si tinere (si ce tinere! Ce-i drept, majoritatea in cupluri im�penetrabile...) care invadau zilnic somptuosul "Convention Centre" trebuiau sa se perinde prin fata standului romanesc. Meritul acestui amplasament ideal apartine infatigabilului Dan Shafran, directorul ICR Stockholm, care s-a luptat pentru el cu multe luni inainte. Si alta surpriza placuta: institute de cultura cu o mai mare traditie decat ICR (de pilda, institutul polonez ori Institutul Cervantes) aveau suprafete de reprezentare mai mici si mai slab "utilate" decat a noastra. Participarea romaneasca (substantial reflectata in presa suedeza) a fost una pe masura: alaturi de cartile lor de la stand, traduse in engleza, germana, franceza, suedeza, autorii carpato-danubiano-pontici au putut fi audiati si vazuti in diverse simpozioane, dezbateri, recitaluri de poezie, lansari de carte, intalniri cu cititorii etc., intr-o redutabila echipa: Mircea Cartarescu, Herta M�ller, H.-R. Patapievici, Gabriela Melinescu, Denisa Comanescu, Ioan Es. Pop, Andrei Cornea, Ioan T. Morar, Claudiu Komartin, Adela Greceanu, Dan Sociu, Elena Vladareanu, Adina Bradeanu, prezenti de altfel in splendida antologie in suedeza editata cu acest prilej. Suedezii au un obicei pe care nu l-am mai intalnit in alte parti: de cum se lasa toamna si ziua se face mai scurta, in (aproape) fiecare fereastra de casa sau apartament se lasa tot timpul o lampa, o veioza aprinsa; asta - mi s-a explicat - pentru a arata ca in ciuda frigului, a intunericului compact, viata merge, in acelasi ritm, inainte. Sper sa nu fiu banuit de prea mult lirism daca voi spune ca la fereastra ICR Stockholm candela culturii romane e aprinsa mereu.

Ioan GroSan