Ziua Logo
  Nr. 4349 de luni, 29 septembrie 2008 
 Cauta:  
  Detalii »
Analize si comentarii
Copaci fara memorie
Octavian HOANDRA 
N-am sa inteleg niciodata ce fel de oameni suntem cu adevarat. Privim, din patru in patru ani, un soi de reprezentatii de circ, tot mai performante, tot mai colorate, cu politicieni imbracati cu haine din ce in ce mai scumpe, coborati din masini tot mai luxoase, care spun lucruri din ce in ce mai fara acoperire in realitatea tarii pe care au pretentia a o dirigui.
Privim, din patru in patru ani, mii de oameni care ovationeaza, scandeaza numele politicienilor afisate sufocant pe pancarte, in spectacole pe cat de marete, pe atat de inutile. Privim toate aceste dovezi de forta, prezentate de aceiasi oameni pe care ii cunoastem de ani de zile, si care asteapta de la noi, de fiecare data, sa le dam un semn: anume, acela ca din patru in patru ani am reusit, iarasi si iarasi, sa ne pierdem memoria. Daca iei un copac si il stramuti in alt loc, radacinile lui vor incerca si poate vor reusi sa se adapteze in acel loc nou: neavand memorie, nu va sti ca realitatea din jurul lui este alta. Oamenii, insa, isi au forta de a percepe realitatea inconjuratoare - realitatea trecerii lor prin aceasta viata - mai intai prin prezenta memoriei. Dar aici, populatia tarii noastre pare a fi suferit un hiatus. Pare sa-si fi pierdut memoria, pare sa i se fi sters, imagine cu imagine, toate discursurile oamenilor acestora cu mutre foarte "aplicate" importantei care si-o dau. Poate are dreptate dl. presedinte si suntem un popor bolnav. Dar daca e asa, atunci marii medici ai neamului ar trebui sa gaseasca repede un antidot impotriva uitarii. A pierderii memoriei. Caci asta este, cred, cea mai grava boala pe care poate s-o aiba un popor, singura in stare sa-i opreasca mersul propriei istorii.
Boala nu a inceput acum: ea a inceput de mult, atunci cand marii intelectuali ai neamului au fost de acord ca "lumina vine de la rasarit", cand timp de mai bine de patruzeci de ani au fost de acord cu tot ce se intampla in Romania lui Ceausescu, chitindu-se doar pe reusita propriei lor vieti si cariere. Apoi a continuat dupa 1989 cu lipsa de reactie in fata esalonului doi si trei care s-a instalat la conducerea unei tari vlaguite si infometate. Lipsa memoriei a facut ca istoria noastra recenta sa fie marcata de accidente pe care acum le platim scump: din cauza aceasta au putut fi scuipati oameni precum Corneliu Coposu ori Doina Cornea, din cauza lipsei acute de memorie au putut aparea pe scena politica oameni de talia unor Mircea Geoana, Popescu-Tariceanu sau Traian Basescu. Politica noastra si continua uitare a zilei de ieri, a celei de alaltaieri merg mana in mana. Noi, poporul, semanam tot mai mult cu niste copaci fara memorie, mutati dintr-un loc in altul, pentru care nimic nu mai conteaza, si care putem fi de acord cu orice, daca acest "orice" nu ne deranjeaza direct mica noastra viata. Fiindca am uitat pana si exercitiul asocierii si pe cel al adevaratei dezbateri publice.
Organizatiile non-guvernamentale create anume de catre intelectualii aserviti unei tabere politice sau alteia nu fac altceva decat tocmai sa anuleze cat mai mult si sa stearga urma oricarui fir de memorie din sufletele si mintile celor care se aduna pe langa ei. Si iata ca reusesc. Iar Romania cade, alaturi de poporul si politicienii ei. Dar lipsa de memorie nu ataca numai fiinta nationala, ci si lucrurile care dau substanta si valoare vietii noastre de zi cu zi: prietenia adevarata, dragostea, compasiunea, mila sunt din ce in ce mai rar intalnite. Vedem cum rautatea si ura sunt din ce in ce mai prezente in viata publica, dar si in viata noastra privata. Nu cred ca vreodata acest popor a putut acumula, ca in aceste timpuri, mai multa rautate, invidie si ura. Daca inainte de 1989 Ana Blandiana se mira in versurile ei ca eram "un popor vegetal", care se indrepta inevitabil "spre desfrunzire", acum un alt poet ar putea sa se intrebe de ce poporul acesta seamana cu o padure de copaci fara memorie. De ce o astfel de padure este expusa in orice moment si nu poate riposta cand securea se apropie inevitabil. De ce suntem tot mai singuri, desi asemeni copacilor traim unii langa altii? Dar nu o face nimeni, dintr-un motiv simplu: poezia se ocupa cu prezentul, pentru ca poetilor si in general scriitorilor nostri le lipseste chiar memoria.
 Afisari: 409  |  Tiparire pagina  |  Tiparire articol (optimizat)  |  Trimitere pe e-mail 
 Comentarii: 5 Afiseaza toate comentariile  
"mai bine de patruzeci de ani au fost de acord cu tot ce se intampla in Romania lui Ceausescu"   de Arogantu'
Un neam   de Eufrosin
"N-am sa inteleg niciodata ce fel de oameni suntem cu adevarat."   de Liviu2002j
pai ...dle. Hoandra   de cetateanu
Privim, din patru in patru ani, un soi de reprezentatii de circ....   de akimotte
A r h i v a
  Cat de corupta este politia    21 comentarii
  Cu Basescu si Mavrogheni, inapoi in istorie    2008-08-18
  Cum il receptam pe domnul Emil Boc    2008-07-21
  Badea si Stan, dusmanii Romaniei!    2008-07-14
  Ce America iubim?    2008-07-07
  Gasirea de scuze, ca sport national    2008-06-23
 Top afisari / comentarii 
 Nu votam securisti, informatori si mafioti (2544 afisari)
 Cat de corupta este politia (2034 afisari)
 Daca Tariceanu a putut, poate oricine (2033 afisari)
 Ultimul hot-cavaler al Moldovei (1209 afisari)
 Alternativa rusa anti-NATO (1150 afisari)
 I-a calcat trenul cand faceau sex (4487 afisari)
 Caz unic in lume: o tanara poate deschide ochii trei zile da, trei zile ba (3000 afisari)
 Gemenele Indiggo, de rasul Americii pentru 10.000 de euro (2353 afisari)
 L.A. Times: Ucraina ar putea sa piarda Peninsula Crimeea din cauza tensiunilor cu Rusia (2114 afisari)
 Dispus sa plateasca 7,2 trilioane de dolari pentru descoperirea unei fosile care sa demonstreze teoria evolutionista (1935 afisari)
Valid HTML 4.01 Transitional  Valid CSS!  This website is ACAP-enabled   
ISSN 1583-8021, © 1998-2008 ziua "ziua srl", toate drepturile rezervate. Procesare 0.11807 sec.