In octombrie 1928 se infiinta Herghelia din Mangalia, sub patronajul Casei Regale. Situata la cateva sute de metri de plaja din nordul orasului, herghelia oferea conditii ideale pentru cresterea si perpetuarea unei specii dornice de miscare: rasa de cai pur-sange arab. Zeci de ani, plaja din Mangalia a apartinut doar cailor de rasa. Nu existau turisti, nu existau hoteluri, doar nisipul curat si marea. Mangaiati de valurile marii, caii alergau liberi pe plaja, tot timpul anului. Treptat, plaja a fost ocupata de oameni, iar caii au fost scosi sa alerge doar in extra-sezon, dupa plecarea turistilor. La 200 de metri de plaja, in verile toride, armasarii iuti ca fulgerul freamata in grajduri de dorul marii racoroase. Roibul, murgul si balanul Calul pur-sange arab este un cal agreabil, armonios in miscari. Caii sunt iuti si pot fi folositi pentru tractiune usoara, pentru echitatie si pentru companie. Activitatea din herghelie este dedicata perpetuarii speciei si pastrarii nucleului genetic. Costurile pentru cresterea si ingrijirea cailor sunt subventionate de stat, prin Regia Autonoma a Padurilor Romsilva. In herghelie exista armasari de monta publica ce pot fi solicitati gratuit de catre primariile din tara pentru ameliorarea speciilor din marea crestere. La Mangalia sunt cantonati 350 de cai pur-sange arab si opt ponei. La varsta de trei ani, caii sunt scosi la malul marii, unde incep perioada de dresaj. O parte dintre ei sunt vanduti prin licitatie publica sau prin negociere directa. Un cal pur-sange arab costa intre 700 si 5000 de euro, in functie de varsta, calitati si defecte si de cheltuielile facute cu cresterea lui. "Se cauta si caii de vanzare la dinti!", glumeste Constantin Ancuta, seful Hergheliei din Mangalia. Fiecare cal are un pedigree, cu arbore genealogic la zi si un carnet sanitar-veterinar, care il insoteste cand pleaca. Toti caii pur-sange arabi se nasc roibi. Pe parcurs, culoarea lor se schimba si apar deresii, de culoare alb-murdar, vanatul, roibul, balanul, murgul si negrul. Se cumpara toate culorile. Din 73 de cai scosi la vanzare, au fost vanduti in acest an 35, in Franta, Italia si in orasul Targoviste din Bulgaria. Caii sunt cumparati de cei care iubesc caii sau de cei care au pensiuni la munte. In aceste zone se ofera partide de echitatie sau plimbari cu trasura pe trasee montane. "Un om de afaceri, chiar daca are elicopter sau avion, are si cai de rasa!", este convins Constantin Ancuta. Desi se afla la doar 200 de metri de plaja din Venus si la 500 de metri de plaja din Saturn, herghelia nu este vizitata de turisti in timpul sezonului estival. In medie, doar 2-3 turisti pe zi viziteaza herghelia, iar in zilele bune se inregistreaza un maximum de 15-20 de turisti pe zi, desi ofertele estivale ale administratiei sunt generoase. Singuratatea cailor de rasa In afara de vizitarea hergheliei, care costa 6 lei pentru o durata nelimitata, sunt oferite partide de echitatie, inclusiv la malul marii, care costa 5 lei pe ora, cu cai pur-sange arab si 3,5 lei cu cai ponei. Se pot face plimbari cu caruta sau cu trasura, care costa 9 lei pe ora. Foarte putini sunt cei care vin sa viziteze vara caii de rasa, majoritatea turistilor preferand sa bea o cafea la malul marii, pentru care platesc 7,5 lei, in timp ce pentru a sta o zi intreaga langa caii de rasa ar plati doar 6 lei. Din cand in cand, armasarii de rasa sunt solicitati pentru realizarea unor spoturi publicitare, a unor videoclipuri cu formatii de muzica usoara sau pentru marcarea unor evenimente cum ar fi "Ziua recoltei" sau "Ziua comunei". Nici primarii din tara nu se dau in vant sa solicite armasari de rasa pentru monta publica, desi aceasta prestatie nu se plateste. Costul transportului cailor si al insotitorilor la care se adauga costul cazarii ii determina pe multi dintre potentialii beneficiari sa renunte la comenzi. Intre timp, frumosii cai de rasa, puternici si tineri, stau in grajduri si asteapta sa se incheie sezonul estival, pentru a fi scosi la malul marii. Nimeni nu vine sa-i vada, nimeni nu vine sa-i mangaie. La cateva sute de metri, zeci de mii de oameni se bronzeaza si fac baie in mare. In timpul sezonului estival sute de mii de turisti vin in statiunile Olimp, Jupiter, Neptun, Cap Aurora si Saturn pentru a-si petrece concediul la mare. Foarte putini dintre acestia iubesc caii si vin sa-i vada. Din cand in cand, cate o banca din Capitala ii aduce vara pe functionari sa viziteze herghelia, in cadrul unui program anti-stress. Dupa cateva ore, functionarii bancari pleaca si peste herghelie se asterne din nou linistea. Doar armasarii se mai aud nechezand si avertizand pe limba lor ca le este dor de libertate si de mare. Cigai, vantul libertatii Constantin Ancuta, seful hergheliei, este inalt si masiv. Si-a pus pe cap o palarie neagra, care l-a transformat instantaneu intr-un soi de fermier modern, care nu are nicio legatura cu dosarele din birou. In grajdul armasarilor de monta publica, 50 de cai freamata nervosi in boxele lor. Nu au iesit de mult in padoc sau pe malul marii si necheaza strident cand aud vocea sefului de herghelie. "Vin si la voi acu'!", ii linisteste acesta. Vorbeste autoritar cu fiecare cal inainte de a intra in boxa. "Primeste!", le comanda. Armasarii se supun si Constantin Ancuta ii mangaie, facandu-i sa necheze usor de placere. Caii sunt inalti, zvelti si foarte nervosi. Niciun cal nu tine capul in jos, mandria si eleganta fiind specifice acestei rase. Iulian Apetrei, ingrijitorul lor, a venit din Oneaga de Botosani sa lucreze pe malul marii si a ramas aici definitiv. Herghelia dispune de o colonie, in care locuiesc 50 de familii, 48 dintre capii de familie fiind salariati. Este obisnuit cu caii din copilarie, cand ii ducea la islazul din comuna. E drept ca aici sunt cai de rasa, mai nervosi si foarte inteligenti. Le vorbeste frumos, ii mangaie si nu ii bruscheaza niciodata. Ii place ceea ce face si a ramas la herghelie, chiar daca salariul nu este prea mare. Calul lui preferat este Cigai, un pur-sange arab de 7 ani la care admira inteligenta si alura. Il scoate pe Cigai din boxa si il lasa liber in curte, in padocul presarat cu scoici sfaramate aduse de pe malul marii. Cigai se opreste o clipa sa respire vantul de libertate, apoi zvacneste intr-un galop nebunesc in lungul tarcului. Daca n-ar fi calul, ai crede ca s-a starnit vijelia si ca in curand se vor prabusi norii. Din cand in cand, Cigai se opreste si scormone nervos cu copita in pamantul tare. "Cauta umezeala! Vrea sa se zvarcoleasca!", ma lamureste seful hergheliei. Apoi, Cigai porneste din nou intr-un galop ametitor, spre nestiute zari necuprinse, pe care il intrerupe brusc atunci cand in fata ii apare gardul care ii inchide drumul spre libertate. "Ati simtit ca in grajd nu miroase a cal?", intreaba Constantin Ancuta. Are dreptate. Nu miroase. Dinspre mare miroase insa a libertate. teodor_seran@yahoo.com

Foto si text: Teodor Seran