PreSedintele InsuSi a revenit de altfel seara pe postul public de televiziune, comentand - destul de neobisnuit procedeu - propria sa interventie pentru a compensa formulele destul de generale din textul citit in Parlament prin cateva atacuri mai aproape de stilul sau uzual. Nu a revenit insa defel pentru a suplini o alta absenta, cu mult mai grava - anume aceea a oricarei referiri la politica internationala a statului roman. In ciorna strecurata cu cateva zile in urma catre mass-media, "sursele" sustineau ca Traian Basescu va veni in fata Parlamentului cu un adevarat raport despre situatia de securitate din regiune, si chiar ca va face public faimosul non-paper trimis UE si NATO in urma vizitelor sale in Republica Moldova, Ucraina, Republica Azerbaidjan, Turcia si Georgia. Non-paperul a ramas suspendat in negatie. Pot InTelege cA dl preSedinte si-a plivit mesajul din parlament de acuzatii directe si l-a facut sa semene intrucatva cu o ramura de maslin oferita acelor partide pe care nu le-a acuzat pana acum de complicitate cu oligarhii; din amintirile mele, acestea se reduc de altfel la PD-L si PRM. Mi-e foarte greu sa pricep insa de ce a smuls din radacini, fara mila, orice referire la contextul international. In contrast cu precipitarea vizitelor-fulger din august, cand presedintele parea hotarat sa se distribuie pe sine in rolul arbitrului regional, D-sa a eludat acum orice referire la criza georgiana (ca si la criza financiara de altfel). Daca mesajul presedintelui s-ar fi referit cu adevarat la starea natiunii, cum se pretindea, din acest mesaj nu putea lipsi perspectiva sefului statului asupra viitorului zonei Marii Negre, despre care avea de spus atatea pe timp de pace, dar despre care acum, cand situatia s-a complicat, nu ne mai spune nimic. Am InTeles cu greu de ce, de la Seul, marele promotor al axei Washington-Londra-Bucuresti a transmis un proiect de dezbatere in bloc, in Consiliul de Securitate, a situa�tiei tuturor zonelor de conflict "inghetat", cand se stie prea bine ca o propunere identica este reiterata periodic de catre Federatia Rusa, si periodic respinsa de majoritatea membrilor Consiliului, in frunte cu SUA. In primavara, la reuninunea de la Bucuresti a sefilor de stat NATO, dl Basescu a sustinut energic pozitia radicala a SUA cu privire la Ucraina si Georgia. Am inteles de aceea si mai greu de ce, toamna, la summitul UE, Romania s-a pronuntat explicit impotriva oricaror sanctiuni, cand Polonia si statele baltice au fost categorice, iar atatea alte state europene au ramas macar neutre. Intr-un moment in care o strategie coerenta ar putea aduce beneficii nete pozitiei Romaniei in UE si NATO, deducem din absenta oricarei referiri la contextul international o stare de grava confuzie in materie de politica externa (asta in cel mai bun caz; in cel mai rau, orice scenariu devine posibil). Nici umbra de non-paper, ca sa nu mai vorbim de viziune. Intr-un moment in care riscurile de securitate ale Romaniei sunt mai grave decat oricand, pe dl presedinte il preocupa cu totul altceva: sa evite cu orice pret respingerea de catre Curtea de Apel, joi, 25 septembrie 2008, a actiunii intentate de PRM - si activ sustinute si de D-sa, si de PD-L - pentru blocarea alegerilor. Dupa ce a dezvoltat pe larg acest subiect si in fata Camerelor reunite ale Parlamentului, si in fata camerelor de luat vederi ale TVR, D-sa s-a grabit sa afirme ca nu se poate pune problema ca, prin aceste declaratii, sa influenteze justitia, intrucat judecatorii, inamovibili, nu au de ce sa se teama de nimeni. N-ar fi frumos sa-i amintesc tocmai d-lui Basescu cine isi pune mana in cap - si de ce.

Zoe Petre