Ioan GROSAN 

Am admirat mereu politica pasilor marunti pe care a dus-o in toti acesti ani UDMR-ul. Nici un partid aparut dupa 1989 nu a urmarit mai bine, mai inteligent interesele segmentului de populatie pe care-l reprezinta. Practic, formatiunea maghiara a stat neintrerupt, mai mult sau mai putin vizibil, la guvernare, indiferent cine a luat la un moment dat prim-planul politic. (Si-mi aduc aminte ca - nu mai stiu exact anul - atunci cand dl Frunda si-a anuntat in Sala Oglinzilor de la Uniunea Scriitorilor candidatura pentru prezidentiale, cu un discurs impecabil, absolut european, dl Paleologu, langa care stateam, mi-a soptit nostalgic: "Ce pacat ca-i ungur!...", in sensul ca nu are nicio sansa sa fie ales). Ei, toate bune si frumoase cu UDMR-ul cand e vorba de strategii de durata; cand e insa vorba de interese mici, palpabile si usor meschine, formatiunea maghiara bate pasul pe loc, ba chiar o ia in "marsalier". Dau un singur exemplu, pe care-l cunosc: de ani buni, sediul UDMR din Cluj e situat intr-un imobil pe strada Cardinal Iuliu Hossu (fosta Pavlov), nr.21, care a apartinut marelui istoric transilvan Ioan Lupas, incarcerat de comunisti in anii cincizeci, probabil pentru felul stralucitor in care a aparat si demonstrat drepturile romanilor ardeleni. Dupa rechizitionare, imobilul a slujit drept locuinta de protocol pentru toti prim-secretarii de la Cluj din 1960 incoace. Nepoata in linie directa a lui Ioan Lupas (si stranepoata lui Iuliu Maniu), Ana Lupas, un nume cunoscut in lumea plasticii romanesti si nu numai, a revendicat casa si a obtinut-o prin sentinta definitiva acum trei ani. Ca europeni ce sunt si ca aprigi sustinatori ai proprietatii private, udemeristii ar fi trebuit sa plece intr-un interval decent, mai ales ca li s-a repartizat un nou sediu. As! Ti-ai gasit! Ca car, ca mar, c-o fi tunsa, c-o fi rasa, nici pana azi proprietara de drept nu poate locui in casa ei. Asa ca gandindu-ma ca acolo au stat prim-secretarii PCR (mde, oameni politici si ei...), iar azi stau tot niste oameni politici, imi vine sa zic: la vremuri noi, tot ei.