Programul a Inceput de mai bine de 30 de minute. Pana sa-nceapa ora pentru consultatii, s-a vanturat iesind-intrand, cu aerul acela absent, superior. La fix, a iesit si nu s-a mai intors. Pacientul programat pentru prima ora da semne de nerabdare si se ridica. Ceilalti, marea muta. Asta e! Vine el, asa-s doctorii, ai nevoie de ei, faci gat, iti arata usa si te mai tin si minte. Asistenta ridicA privirea contrariata. Fulgera in gand vorbe dintre-acela care sa-ti taie cheful s-o faci si-a doua oara. Pacientul ii arata ceasul. Vine, anunta ea, domnu' doctor e la directiune si vine, luati loc afara! Glasul i s-a muiat, devine prietenos. Argumentul a fost zdrobitor prin el insusi, a lovit necrutator, nu e nevoie de mai mult. De peste 20 de ani de cand il spune, in fata lui n-a-ndraznit nimeni vreodata sa cracneasca. Si medicul e liniStit: Hipocrat e mort, directorii sunt vii. Directorul stie ca medicul este in timpul programului. Stie ca dincolo, pe coridoarele intesate, asteapta suferinzi, oameni ca si el. Stie ca oamenii astia se afla acolo nu ca sa-i ceara lui ceva, nu dintr-un moft, ci pentru ca nu au alta scapare, alta sansa. Si totusi, nu-l trimite pe subalternul sau la datorie. Si nici doctorul nu da semne de nerabdare. Si el stie ce stie directorul. Amandoi stiu si totusi nu le pasa. Fiindca in lumea lor, din tata-n fiu, din generatie in generatie, s-a cimentat iluzia ca sunt Inalta Poarta, ca au drept de suzeranitate asupra vasalilor. Pacientul este obiectul care le satisface lor nevoia de marire si de putere. Mai presus de partid si de ideologie, taranisti sau liberali, socialisti sau populari, intre ei, medicii isi inmoaie vorbele cu vitriol, se uita pe gaura cheii celuilalt, ca lacheii, se dau afara unul pe altul la schimbarea de regim, un singur lucru ii contopeste intr-o fiinta unica, indisolubila: soclul de pe care, solidar, scuipa-n cap muritorii vasali fara aparare. Nicolae Cristache cristas@clicknet.ro