Sorin RoSca StAnescu 

Singura experienTA romaneasca ce poate oferi cat de cat o imagine asupra votului uninominal este alegerea presedintilor consiliilor judetene. Pentru prima data, printr-un scrutin direct. De fapt, prin doua tururi de scrutin. Iar rezultatul a fost halucinant, daca nu cumva chiar inspaimantator pentru greii partidelor. Cei mai multi dintre acestia - vezi, de pilda, cazul Radu Berceanu - au esuat pe cat de lamentabil, pe atat de spectaculos. In schimb, au castigat in general personalitati locale, contestate la centru ori privite cu suspiciune. Pe ansamblu, desi a existat o confruntare pana la capat cu electoratul, prin doua tururi de scrutin, se poate concluziona ca, cel putin sub aspectul moralitatii politice a ideii, de multi vehiculata, a innoirii clasei politice, sistemul de vot uninominal aplicat la locale nu si-a atins scopul. Bazat pe carisma, uneori discutabila, a unor persoane, succesul, la capatul acestui mecanism de vot, isi produce efectele pozitive in planul intaririi extraordinar de mari a puterii baronilor locali care devin, astfel, un fel de stapani ai inelelor, beneficiind in viitor si de uriase alocatii ale Uniunii Europene, dar si al unei mari legitimitati politice. Dar exista si efecte negative. Cel mai important este, in oglinda, o scadere a importantei centrului. Partidele, la nivel central, cedeaza puterea, astfel incat multi lideri devin activisti cu picioare de lut. Voci care, dincolo de notorietatea conferita de participarea la talk show-uri pe micul ecran, nu se aleg cu nimic din business-ul lor politic. Iar partidele isi dilueaza mesajul doctrinar, si asa destul de precar. Unde mai este stanga? Unde mai este centrul? Unde mai este dreapta? Atunci cand interesul local, mult mai pragmatic, dicteaza, politica reala la nivelul celor cateva partide ramase in cursa, dincolo de mesajele demagogice si din ce in ce mai populiste, isi arunca la pubela doctrinele. Si ce mai ramane? O simpla suma a intereselor locale, eventual mediate la sediile partidelor din Bucuresti. Dar alegerea viitorilor parlamentari, sub auspiciile legii votului uninominal, va mai avea o consecinta mai dramatica chiar decat cea conferita de alegerea presedintilor consiliilor judetene. De aceasta data, nu vor mai exista doua tururi de scrutin. Si, in consecinta, cu exceptia celor care vor obtine peste 50 la suta din voturile exprimate, lista viitorilor parlamentari va fi data de jocuri de culise. Incepand cu modul discutabil in care au fost decupate colegiile electorale si terminand cu mecanismul redistribuirii voturilor. Electoratul va fi inselat, in momentul in care un candidat care a obtinut 48 la suta din sufragii va pierde, prin simplul mod de calcul, in fata unui adversar care a beneficiat doar, sa spunem, de 10 la suta din voturi. Va fi nu numai un Parlament mai slab decat cele anterioare, ci si mai putin legitimat. Pentru ca, in realitate, el nu va exprima vointa electoratului. Cele de mai sus sunt cateva concluzii ale unei analize bazate exclusiv pe interesul public. Nu vrem un viitor Parlament delegitimizat si cu o componenta mai slaba. Dar de ce ezita partidele? Chiar si cele mai importante? De ce PSD, PD-L si PNL, favorizate indiscutabil prin eliminarea partidelor mici de votul uninominal, doresc in secret abandonarea acestui proiect? Oare numai din ratiuni legate de interesul politic? Sau din interes egoist de grup? Voi explica maine.