In faimosA sa corespondenta, care a facut sa curga multa cerneala si dupa ce preopinentii epistolari au disparut, Mme De Sevigne ii raspundea clar si limpede fiicei sale, Mme De Grignan, atunci cand era intrebata ce parere are despre dragoste: "Imi place s-o practic din cand in cand, dar nu-mi place sa comentez niciodata!". Amintim de aceste miezoase cuvinte pentru ca am ajuns la un punct critic al trancanelii generalizate. Taifasul si sueta au luat locul unei incontinente retorice. Daca vorbirea si cuvantul in sine sunt mijloace de comunicare, excesul verbal si delirul retoric pot naste monstri. Am ajuns, si chiar depasit pe alocuri, un prag critic. Cel putin dupa opinia noastra, suntem intoxicati de cuvinte, de vorbarie, atunci cand nu dau ghes si relele intentii, meschinaria, minciunile, calomnia. Infinitele emisiuni de trancaneala numite pompos "talk-show"-uri, unde se bate apa-n piua cu vrute si nevrute fac deliciul telespectatorilor romani. Este straniu si semnificativ. Profesorul Ion Vianu spunea pe undeva ca i-au trebuit doi ani de zile ca sa invete sa vorbeasca si saizeci ca sa invete sa taca. Buna povata, nu o mai respecta nimeni. Barfa inocenta de pe marginea santului a batranelor satului si schimbul de impresii si vorbe de duh la un pahar de tuica de la bodega din drum s-au transformat pe nesimtite intr-o adevarata industrie. Tracaneala si vorba rugoasa fac bani. Vorbaria nu mai este inocenta, a devenit si o arma de seductie, de calomnie, de distrugere in masa, ca si lauda de sine si omagiul desantat. Se lauda si se injura in functie de interese meschine. Partizane in exces, dincolo de simpatii si ideosincrazii, avem de-a face cu o excesiva punere in valoare a vorbitorilor. Moderatori de televiziune sau modelatori de constiinte. Asa s-au creat noi vedete, asa s-au nascut noi monstri sacri ai trancanitului. Un intelectualism de parada se conjuga cu un antiintelec�tualism pagubos. Ca ne place sau nu, aceasta este realitatea. Radioul si televiziunea au ridicat la cote nebanuite aceasta arta a vorbitului in gol, atunci cand, mai rau, nu au ajuns forme patologice. Multe din talk-show-rile bune si-au epuizat potentialul de interes si crestere. Daca Tuca si Turcescu, Stelian Tanase si Razvan Dumitrescu au fost si au ramas, inca, buni conductori de dialog, alde Dan Diaconescu si Mihai Gadea au scazut stacheta la nivelul periferiei urbane. Vrem sa atra�gem atentia asupra unui personaj crispat-zglobiu, care face mult zgomot si mult rau. Un exemplu nociv chiar. Este prestatia unui anume Valentin Stan, de la "Sinteza Zilei" ( Antena 3, post de stiri facute "profi", altminteri, caci este o diferenta uriasa intre Sandra Stoicescu si trancanitorii iesiti din mantaua lui Corneliu Vadim Tudor) nu se stie bine expertiza sa profesionala, care da lectii zi de zi si intelectualilor romani, si patriotilor si politicienilor intr-un limbaj vulgar de mahala. Si cu seful statului roman are relatii amicale, se bate pe burta si se trage de sireturi cu oricine. Chiar nu poate "maestrul" Ion Cristoiu, cu aerul lui de fals Trahanache plictisit si sastisit de mizeriile acestei lumi sa-si struneasca partenerul de dezbateri? Este pacat ca o emisiune care s-a impus prin prestatia taios-camusiana a regretatului Octavian Paler a devenit un spatiu de deversat imprecatii si invective in toate partile. Mai ales la adresa sefului statului. Orisicat. Este cu totul regretabil ca emisiuni "scandaloase", cu Elodia si Cioaca la "OTV" sau Traian Basescu la "Antena 3", pe post de clienti permanenti la luat la maruntit, fac rating-uri incredibile, in timp ce emisiuni culturale, documentare istorice sau stiintifice, bine articulate si filme artistice dintre cele mai galonate trec practic neobservate. Nu stim daca se poate face ceva, raul este deja indus. Poate doar timpul sa-i plictiseaca pe telespectatorii nostri de emisiunile pline de mascari si vorbe goale. Picasso spunea ca, atunci cand ii iese bine ceva, se apuca de altceva. Ar fi, poate, un in�demn valabil si vedetelor si realizatorilor nostri de false succese.

Bedros Horasangian