Cine a spus cA ridicolul ucide nu facuse cunostinta cu corifeii Partidului Conservator. Imaginea domnului senator Marinescu - acest alt Penes al natiei care si-a prefacut porecla in renume - inmanand solemn solemnului domn Idu, reprezentantul Comisiei Europene in Romania, un protest PC contra gaurilor negre, mi-a starnit o ilaritate coplesitoare. Dar n-am mai ras, vazand cum Realitatea TV a tratat evenimentul invitand cele mai adevarate fiice ale Mamei Omida sa-si dea cu parerea despre fizica particulelor. Iar faptul ca, alaturi de astrologi si descantatori, au asezat si un biet cercetator sufocat de valurile de ignoranta locvace ale oponentilor, n-a facut decat sa agraveze situatia.
PAnA la experimentul CERN, puteam crede ca, daca stiintele umaniste sunt prin natura lor expuse delirului diletant, stiintele dure se apara mai lesne de impostura. Zecimalele constantei lui Planck nu pareau interesante pentru comertul cu divertisment - dar iata ca au devenit si ele rentabile, mai ales cand sunt puse la aceeasi masa cu zodiacul si cu politicul.
Nu doar la OTV apar inventatori de perpetuum mobile, aderenti ai teoriei flogisticului, tracomani, vrajitoare si solomonari. Doar ca, televiziunile zise respectabile ii pun adesea in scena ca la cadril, fata in fata cu doctori in fizica sau in medicina, cu arheologi sau chimisti reputati, invitand publicul sa aleaga dupa placul inimii, de parca ar avea de ales intre diferite marci de masini sau de pantofi. Cum sa "alegi" insa intre un automobil si o groapa? Juxtapunerea imposturii si a adevarului stiintific demonstrabil sileste sa coexiste in acelasi univers de discurs domenii care se exclud reciproc.
"Otevizarea" celui mai important eveniment stiintific contemporan nu e un accident trecator. Ea trimite direct la pervertirea libertatii de exprimare. Sigur ca fiecare e liber sa creada, si chiar sa spuna, ce vrea: acasa, la crasma sau in Cismigiu. E liber in sensul ca nu poate fi urmarit, pedepsit, bagat in puscarie pentru opiniile sale. Dar asta nu inseamna ca orice delir trebuie sa capete dreptul de a fi propovaduit natiei de la catedra - sau de la televizor. Daca la scoala copiii Dumneavoastra ar afla ca, in opinia profului, 2 cu 2 fac 6, v-ati revolta; daca o afla de la televizor, vi se pare acceptabil sau chiar hazliu.
Tot aSa cum este perfect onorabil sa cumperi sau sa vinzi obiecte sanitare - sa zicem bideuri - si este dezonorant sa le furi, este legitim sa discuti si despre experimente stiintifice, si intolerabil - sa lasi discutia pe seama unor perpetuu corigenti la fizica. Daca ne gandim mai bine, asemenea divertismente - fie ele cu pretext stiintific, politic sau, vai, cultural (ma gandesc de pilda la recenta competenta in cai roz a dlui Vacaroiu) - spala creierele in aceeasi masura ca si propaganda regimurilor totalitare. Cu mijloace mai voioase uneori, ajung la acelasi rezultat: amputarea spiritului critic. Servitutea ratingului nu difera esential de servitutea politicului, e doar ceva mai profitabila. Mecanismele mentale corupte de jumatate de veac de singuratate colectivizata totalitar sunt acum pervertite de amestecul insalubru de idei si de falsuri, de specialisti si de impostori, intr-o confuzie devastatoare care sufoca discernamantul si inlocuieste informarea cu dezinformarea.
Nu vreau sA spun cA ar exista, subteran, un laborator care experimenteaza confuzia si lanseaza particule de dezinformare, spre subversiva indobitocire a natiei. Dar e ca si cand ar exista.