Cristian UNTEANU 

O intrebare la care parlamentarii romani membri din delegatia la Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei (APCE) vor trebui sa dea un raspuns in Adunarea Generala de la Strasbourg de saptamana viitoare. Daca va fi aprobata propunerea celor 24 de parlamentari, de ridicare a acreditarilor tuturor componentilor delegatiei Federatiei Ruse (18 membri, plus inca 18 supleanti) condusa de Konstantin Kosachev (Partidul "Rusia Unita"), atunci vom fi confruntati cu o situatie exploziva pentru viitorul imediat al relatiilor internationale. Miscarea poate avea un efect de bulgare de zapada. Este posibil de presupus ca si alte organizatii internationale ar putea urma acest exemplu, luandu-se ca model excluderea Iugoslaviei din APCE pe 8 octombrie 1991, pentru ca, un an mai tarziu, sa fie eliminata si din OSCE. Este posibil? Deja semnalul unei "inghetari" a relatiilor a fost dat, cvasi-simultan, atat de NATO cat si de Federatia Rusa in ceea ce priveste activitatile Consiliului NATO-Rusia. Acelasi lucru a fost evocat, adevarat in sotto-voce, in ce priveste relatiile UE-Rusia, asteptandu-se prudent o analiza a situatiei din teren inainte de a se trece eventual la prima masura majora de retaliere, adica suspendarea sau amanarea discutiilor privind semnarea Acordului de parteneriat UE-Rusia. Mai este pe rol discutarea in plenul Parlamentului European a textului unei rezolutii, adoptate deja de Comisia pentru relatii externe, in care se solicita blocarea fondurilor care ar fi trebuit alocate de executivul comunitar pentru cooperarea economica cu Federatia Rusa. Numai ca, de data aceasta, masurile propuse pentru adoptare de APCE ridica in mod considerabil miza pentru ca este vorba despre eliminarea din circuitul Consiliului Europei a unei delegatii de politicieni. Miscarea echivaleaza cu declararea ca persona non grata a tuturor reprezentantilor Federatiei Ruse (printre care si unii jucatori redutabili, asa cum ar fi Konstantin Ziuganov), stiind ca se vor intoarce in Duma si vor face tot scandalul de rigoare, punand o presiune suplimentara pe Putin si Medvedev pentru a obtine un gest radical de raspuns la ceea ce, fara indoiala, vor considera ca o umilire nationala. Dar, daca este sa dam atentie unor surse din Bruxelles si nu numai, orizontul jocurilor posibile se situeaza cu mult mai departe. Exista opinia ca, oricat de multe s-ar face pe dimensiunea europeana (incluzand chiar si OSCE), lucrurile nu pot avea o dezlegare definitiva deoarece la capatul oricarui demers se afla aceeasi problema esentiala: obtinerea unui mandat al Consiliului de Securitate al ONU. Aici lucrurile se blocheaza foarte simplu datorita dreptului de veto detinut de Rusia. Iata de ce intrebarea reala este daca da sau nu si in ce conditii, bulgarele de zapada amorsat acum poate merge pana la ultimele sale consecinte, adica rediscutarea statutului de forta al Rusiei in cadrul ONU. Iata contextul in care, pentru prima oara, se cere eliminarea din joc a rusilor dintr-o organizatie internationala. Se poate ca ai nostri sa fie lasati sa voteze dupa cum le dicteaza constiinta. Sau dupa cata politica stiu. Numai ca normal ar fi, pentru o tara membra in NATO si UE, sa existe, macar o singura data, in mod exceptional, un mandat comun dat de Parlamentul Romaniei in numele intereselor fundamentale ale poporului roman, cel care plateste cu atata generozitate deplasarile alesilor natiunii. Parlamentul ar trebui sa formuleze un asemenea punct de vedere unitar, tocmai pentru ca nu mai este vorba (sau nu ar trebui sa fie) despre interesele uzuale ale politicii interne, ci despre un moment extrem de grav, cu implicatii profunde in reformularea echilibrelor internationale de putere. Trebuie sa aratam ca Romania este coerenta in relatia cu Rusia si ca, astfel, intelege sa amendeze pe masura actiunile Rusiei, asa cum anunta Presedintele Traian Basescu in finalul Summitului extraordinar al Consiliului UE. Nu ar fi numai un castig de credibilitate pentru Parlament, ci unul, major, pentru Romania.