Valentin HOSSU-LONGIN 

Ieri, 11 septembrie, lumea civilizata a comemorat victimele atacului terorist din SUA, in care si-au pierdut viata peste trei mii de oameni, au fost distruse complet cele doua turnuri-gemene din New York si o parte din imensa cladire a Pentagonului. Tot ieri, in Capitala a avut loc, la Galeria DIALOG a primariei sectorului 2, vernisajul Expozitiei-document MEMORIALUL SIGHET, o evocare in imagini a Muzeului Victimelor Comunismului, o alta fateta a "terorismului rosu". Se implinesc 15 ani de activitate de la inceperea proiectului de transformare a unei foste inchisori de exterminare in muzeu memorial. Prezentarea etapelor realizarii acestui obiectiv de interes national a fost facuta de scriitoarea Ana Blandiana, presedintele Fundatiei "Academia Civica", si de criticul de arta Ruxandra Garofeanu, curatorul expozitiei si totodata urmasa unui detinut politic condamnat la munca silnica pe viata, in faimosul proces al sabotorilor Canalului Dunare-Marea Neagra (august-septembrie 1952). Expozitia este structurata pe doua dimensiuni: imagini din muzeul propriu-zis din Sighetu Marmatiei si ale participantilor la Scoala de Vara, anuala intalnire a tinerilor romani si straini cu adevarul despre gulagul de tip sovietic; urmatoarele 57 de panouri sunt o "cronologie a razboiului rece" intretinut de comunisti, printre altele, cu puscarii in care si-au pierdut viata si tineretea milioane de europeni din fostele tari socialiste. Realizarea expozitiei a inceput in 2003, beneficiind si de colaborarea universitatilor din Praga, Budapesta, Drezda si Varsovia, unde anul trecut a si fost prezentata oficial. Concomitent, a fost realizat si prezentat publicului un film documentar, de o ora, despre "terorismul rosu" din tarile supuse "secerii si ciocanului"; terorismul de sorginte kaghebista avea sa faca alte mii de victime, din randul celor care se opuneau terorii comuniste, in timpul revoltelor din Berlin, Praga, Polonia sau a rezistentei din muntii Romaniei, incheiate cu represiuni sangeroase. Sunt la fel de dramatice secventele din Basarabia ocupata de rusi, cand zeci de mii de locuitori au fost imbarcati in "trenurile mortii", spre intinsa si inospitaliera Siberie. Dincolo de imaginile expozitiei, se cuvine sa reamintim prin ce a trecut inchisoarea de la Sighet, de la aprobarea Proiectului, prezentat Consiliului Europei (1993), pana in prezent. Nu-i de mirare ca guvernantii nostri de atunci (presedinte Ion Iliescu si premier Nicolae Vacaroiu) au socotit initiativa ca fiind un fel de denigare a istoriei multilateral dezvoltate a Romaniei. Dar ostilitatea oficiala n-a putut rezista evidentei, ca drepturile omului fusesera brutal incalcate tocmai in inchisorile staliniste. Dupa trei ani de expertiza internationala, au urmat (conform prezentarii Anei Blandiana) repararea uriasei cladiri, crearea bazei de date, strangerea de obiecte, documente si fotografii, simpozioane cu sute de participanti romani si straini, inregistrarea de marturii orale, totul, sau aproape totul, facut pe baza de subscriptii si voluntariat. In 1998, Memorialul Sighet a fost inscris printre primele trei locuri ale memoriei europene, alaturi de Memorialul Auschwitz si Memorialul francez al Pacii. Era, la acea data, primul memorial al victimelor comunismului din lume, creat in intregime de societatea civila. Datorita acestui muzeu, in cel mai nordic oras maramuresean, Sighetul, a devenit un nume-simbol pe harta dictaturilor europene, numai anul trecut inregistrandu-se peste 45.000 de vizitatori, tot atatia cati locuitori are urbea. Acolo, in salile muzeului, s-au tezaurizat 100.000 fise de detinuti politici, 5000 ore de inregistrari de istorie orala, 40.000 pagini rezultate din simpozioane si scoli de vara, mii de fotografii, sute de obiecte etc. De fostul "iad pe pamant", cum era denumita inchisoarea sigheteana, au "beneficiat" 180 de detinuti - demnitari din perioada interbelica si a razboiului, juristi, oameni de afaceri, istorici, politicieni, ofiteri ai armatei regale si clerici, in special greco-catolici. Dintre acestia, au murit 53, printre care octogenarii Iuliu Maniu si Dinu Bratianu, fruntasi PNT si PNL, si marele istoric Gheorghe Bratianu, toti cei decedati acolo fiind ingropati, pe ascuns, in asa-numitul "cimitir al saracilor"... Nu putem Incheia aceste randuri fara a-l cita pe istoricul englez Dennis Deletant, prezent la unul dintre simpozioanele organizate acolo, care declara cu acel prilej: "Memorialul Sighet constituie cea mai emotionanta si cea mai importanta readucere in memorie a dramelor provocate de comunism in Europa".