Dan PAVEL 

Socul resimtit de unii comentatori sau presupusi candidati cu privire la sustinerea de catre PD-L a lui Corneliu Vadim Tudor pentru postul de vicepresedinte al Senatului demonstreaza ca n-au inteles niciodata realitatea politica autohtona. In particular, n-au inteles natura PD-L. Datorita partizanatului pro-Basescu si supraestimarii morale a fostului capitan de cursa lunga, unii intelectuali sau activisti civici sau ziaristi (cele trei categorii se suprapun rareori) au perceput eronat natura acestui partid provenit din Frontul Salvarii Nationale. Provenit adica din ceea ce ei urau si detestau mai mult. Ascendenta politica a PD-L, istoria partidului din ultimii 16 ani, biografiile, mentalitatile si comportamentele multora dintre liderii pedelisti au fost ignorate. Asistam la un fenomen de amnezie culturala. Altminteri nu se explica de unde asa-zisul "soc" cu privire la sustinerea presedintelui singurului partid antisistem din Romania. De la bun inceput partidele prosistem si cele antisistem au convietuit in aceeasi ciorba amorala. De unde si profunda ambiguitate a politicii bastinase. PD (devenit PD-L) nu a fost niciodata altfel decat celelalte partide. Nici mai bun, nici mai rau. A avut perioade mai bune si perioade mai putin bune. Multe pacate, dar si o multime de merite. Are lideri admirabili, dar si personaje abominabile in randurile sale, la fel precum mai toate partidele (normale). Lupta fratricida dintre cele doua brate ale fesenismului a insemnat insa marea sansa a democratiei postcomuniste, salvata astfel de copierea modelului mexican, unde Partidul Revolutionar Institutional (observati oximoronul!) a stat la putere aproape o vesnicie. Iar o vreme PD avea in statut tabuul de a nu mai face aliante cu PDSR/PSD. Respectiva interdictie a fost abolita. Or, din moment ce nu mai excluzi posibilitatea combinarii cu partidul care a facut cel mai mare rau Romaniei, decurge logic ca nu mai este o problema sa te aliezi cu raul mai mic, PRM. Chiar daca Vadim Tudor nu mai este decat propria sa caricatura politica, omul de teama caruia au tremurat cohorte de intelectuali isi joaca acum ultimul act al reprezentatiei sale politice. Pentru PD-L, el inca mai este util. Indiferent ce va obtine de pe urma sustinerii lui CVT, pierderile PD-L sunt incalculabile. Chiar alegerile, in ultima instanta. Deja partidul lui Boc, Blaga, Videanu, dar si a intrusilor fosti liberali, comite erori intr-un ritm mai intens decat posibilitatea corectarii lor. Acum doi-trei ani, ne obisnuiseram cu erorile liberalilor. Acum este randul pedelistilor. Daca moral nu au realizat, puteau macar sa realizeze pragmatic ca erorile comise se petrec in cel mai important an electoral. Mai sunt si altii care ii concureaza, dar despre ei voi scrie cu alt prilej. Presedintele Basescu s-a dezis de actiunile propriului (fost) partid. Sunt doua posibilitati: ori Basescu nu mai controleaza partidul, ceea ce ar fi minunat daca nu s-ar comite atatea erori, ori Basescu si-a dat initial binecuvantarea, iar ulterior, pentru ca dezastrul de imagine sa nu-l afecteze, s-a dezis de actiunile fostului sau partid. Oricum ar fi, personajele care au intrat in ultimii ani in PD (si apoi PD-L), din oportunism, vor descoperi ce afacere proasta au facut. Singurele diferente dintre partidele din Romania sunt la varf. In rest, oriunde te-ai duce in teritoriu, in partide sunt cam aceleasi categorii de oameni, care nu ajung in respectivele formatiuni manati de convingeri ideologice sau framantarii doctrinare, ci datorita unor factori conjuncturali. Lucrul se vede si din usurinta cu care in provincie se alcatuiesc majoritatile in consiliile locale sau judetene. Oameni cu biografii si caractere inrudite, ca doar provin din aceeasi natiune. Diferentele intervin din siglele partidelor. Din pacate, acele sigle sunt intersanjabile. Oricum, tot e mai bine decat pe vremea partidului unic. Macar poti sa-i inlaturi pe unii din functii, din patru in patru ani.