Sorin ROSCA STANESCU 

Evident, deSi important, statutul de vicepresedinte al Senatului, pentru care s-a luptat Vadim, este doar un pretext. Mai ramane prea putin timp pana la alegerile legislative, din care va rezulta un alt algoritm. Asa ca nu se mai pot face suficient de multe combinatii, din pozitia de vicepresedinte al Camerei Superioare a Parlamentului, astfel incat batalia pentru post sa se justifice. De aceea, pe buna dreptate, analistii si opinia publica au ajuns la concluzia ca negocierea de catre PD-L a functiei de vicepresedinte a Senatului pentru Vadim este doar fata vazuta a aisbergului. Dar care este fondul disputei? Asistam la preludiul unei aliante PD-L-PRM? Vor merge umar la umar cele doua partide in alegeri si, apoi, in intentia de a forma noul Guvern? De ce mezalianta este la puterea a doua? Cine e papusarul? Sa fie vorba de Traian Basescu, in ciuda dezmintirilor lansate de la Cotroceni? ExistA un precedent. In primavara anului 2004, Traian Basescu, pe atunci lider al Partidului Democrat, mi-a telefonat si m-a consultat in legatura cu reactia pe care eu si alti jurnalisti am putea-o avea fata de intentia partidului, pe atunci socialist, de a se alia cu formatiunea politica pe care o initiase Virgil Magureanu. Evident, l-am intrebat de ce o face. Initial mi-a raspuns ca este bine sa existe partide-aspirator, care sa puna capat existentei formatiunilor mici. Care pot crea confuzie in electorat. Am ras si am devenit mai transant, solicitandu-i sa-mi spuna care e motivul real. Si atunci, Traian Basescu a fost sincer. Pur si simplu intentiona ca, in favoarea PD, sa puna mana pe sediile, destul de numeroase in tara, pe care reusise sa le obtina Magureanu. Iar Magu�reanu, la randul lui, avea nevoie sa-si plaseze oameni in Parlament si apoi in Guvern, in eventualitatea in care PD ar fi ajuns la putere. O afacere ca oricare alta, daca facem abstractie de statutul destul de discutabil al fostului sef al noii securitati romane si al persoanelor care defilau sub drapelul partidului acestuia. O combinatie pusa la cale cu cinism si finalizata in acelasi fel, pentru ca, dupa ce s-a vazut cu sediile in caruta, Basescu l-a ignorat pe Magureanu. Si a mers atat de departe cu lipsa sa de loialitate, incat s-a aruncat in bratele unui redutabil adversar al ex-sefului SRI, Ioan Talpes. Fostul sef al spionajului romanesc. Fost om de casa al lui Ion Iliescu. Si pe care, in urma cu cateva zile, Basescu l-a impins cu abilitate din nou la PSD, unde Talpes se va numara, probabil, printre candidatii parlamentari. Corneliu Vadim Tudor conduce un partid care, in ultimii ani, si-a creat aptitudinea de a incheia intelegeri si aliante politice. PRM nu mai este atat de izolat, cum a fost, pe scena politica. In ciuda declaratiilor, in continuare extrem de violente, ale lui Corneliu Vadim Tudor. Care vizeaza fie administratia americana, fie alte etnii decat cea romana, fie imaginea unor lideri politici, cum ar fi chiar presedintele Traian Basescu. Dar poate tocmai fiindca s-a apropiat mai mult de normalitate, PRM a pier�dut electorat masiv, fiind amenin�tat sa nu mai poata intra in Parlament. Si nu e de mirare ca multi lideri PRM parasesc corabia sau sunt pe cale sa o faca. Este un motiv serios, care il determina pe Corneliu Vadim Tudor sa isi caute aliati. Un partid care ar putea constitui, pentru capii PRM, un vehicul parlamentar la viitoarele alegeri. MAine vom dezvolta aceasta tema, incercand sa raspundem tuturor intrebarilor lansate mai sus. P.S. Incercand sa incaiere doua persoane - Elena Udrea si Adriana Saftoiu - un important lider PD-L, Radu Berceanu, a aruncat pe piata stra�nia informatie ca eu as fi amestecat intr-o prezumtiva competitie elec�torala din Prahova, cea a celor doua doamne. E un fals.