Rene PARSAN 

De nimic nu le-a fost mai teama comunistilor si fiilor lor democrati decat de monarhie. Uzurpatori de vita veche, urmasii asasinilor bolsevici ai Romanovilor au facut pe dracu-n patru sa legitimeze domnia lor si a mostenitorilor lor asupra Romaniei. Ca si Imperiul Rusiei, Romania avea o problema. Apartinea cuiva. Avea si popor, avea si Parlament si, colac peste pupaza, un Rege dintr-o veche familie europeana. Prea multi pretendenti le�gitimi. Si cum orice "revolutie" incepe cu o crima, bolsevicii - nu faceau pe atunci prea multi comunisti pamanteni umbra pamantului - au exterminat elita: profesorii, preotii, politicienii. O data decapitata societatea, poporul s-a tampit de buna voie. Regele Mihai a fost convins cu argumentul irezistibil al kalasnicovului, desi alde Pauker si Groza ar fi preferat ca el sa refuze si sa-l poata impusca. Nu de alta, dar exista pericolul ca tanarul monarh sa aiba urmasi. Adica mostenitori care sa poata reclama tronul. Stiau ei ce stiau. Reich-ul de o mie de ani a durat vreo doispe. Visul de aur al omenirii, comunismul - explic pentru copilasii care invata istoria pe Iphone - s-a tinut scai de noi patruzeci si cinci de ani. Exista riscul major ca vreun proprietar sa supravietuiasca mai mult decat istoria. Daca parintii lor au fost niste boi inhamati la carul Moscovei, mostenitorii lor de drept si-au lustruit salopetele pe bancile scolii, au invatat sa manance portocale cu furculita, au schimbat neoanele si prizele de ebonita din casele boieresti furate de ancestorii lor tamplari, nu s-au mai scobit in urechi cu creionul chimic o vreme, au devenit socialisti europeni lustruiti. Romania s-a pricopsit de printisori si muhaiele. Aceasta generatie a mostenit prin revolutie cinstita Romania in 1989. Cu exceptia lui Ion Iliescu si Traian Basescu, singurii comunisti care au dat saiba pe putere de buna voie, ei compun clasa politica romaneasca in anul de dizgratie 2008. Formati de mamica si taticu', micii complotisti ipocriti s-au instalat in Parlament cu legitimitatea persiflanta a carcalacului din aragaz. Dar prin ce spaima au trecut ei! Cand sa se instaleze mai adanc in fotolii, o stafie a inceput sa-i bantuie. Monarhia falfaia deasupra tarisoarei. Adica, tot ce au furat ei, case, castele, legitimitate, buletine (de vot), amintiri de la Neptun, ce mai, o lume intreaga sta sa se prabuseasca in firesc. Ce nu a reusit taticul sa impuste au fost ei nevoiti sa discrediteze. Asa s-a dezvoltat afacerea "monarhia pentru toti". In 1991, Radu Campeanu, un baiat inimos trimis cu treaba la Paris si chemat in vremuri de mare cumpana, altfel depanator stralucit de televizoare, a fost aruncat in linia intai. L-a propus pe Regele Romaniei candidat la Presedintie. La doua capete. Daca reusea sa-l convinga pe Majestatea Sa, Mihai era carne de tun pentru Iliescu si adio Monarhie. Daca nu, liberalii, care aveau cel mai bun scor electoral in acea vreme de pripas, ar fi fost discreditati pentru o lunga perioada de timp. Asta a iesit. Liberalii au mai ajuns in Parlament decat la remorca PNT. Dar problema trebuia rezolvata odata pentru totdeauna. Monarhia, daca nu poate fi starpita, poate fi folosita. Aici intra in scena printul cu tava. Halerbardieul cu epoleti de tabla Duda a fost trimis in misiune in alcovul Margaretei, prima fiica a Regelui. Calculul e simplu si de o eficienta cinica. Toata ramasita de electorat monarhist a renuntat pe veci la Restauratie. Iar daca, totusi, va mai pune cineva pe tapet problema monarhiei, macar sa avem si noi rege de-al nostru, ca prea multa vreme am stat sub straini. Geme tara sub opinca prusaca, cand avem cizme neaose cata frunza si iarba.