Nimic nu poate rata mai mult o calatorie sau o vacanta, ca o durere de cap. De fapt, orice poate fi "stricat" de o durere de cap. Descrisa de medicii din an�tichitate in cartile lor, obiect a numeroase cercetari in zilele noastre, cefaleea (de la grecescul Kephale - cap) sau durerea de cap constituie una dinre cele mai frecvente probleme ale medicinii. Cefaleea este unul dintre simptomele cele mai intalnite in practica, aparand in foarte multe boli. Ea poate traduce o suferinta locala (nevralgie a pielii capului, sinuzite, lipsa unei acomodari vizuale corecte etc.) sau este rasunetul unei boli generale circulatorii (hipertensiune arteriala, arterioscleroza), digestive (colite, afectiuni hepatice), renale (nefrite) etc., arata dr. E. Roisman. Intr-un numar relativ restrans de cazuri, durerea de cap se datoreaza unei boli a creierului sau a invelisurilor sale. Intr-o statistica publicata de dr. Pierre Bakouche (in "La migraine et les maux de tete", in 1975) se arata ca boli cerebrale ca tumorile sau accidente vasculare cerebrale nu reprezinta decat 3% din cauzele durerilor de cap, migrena - 10%, in majoritatea cazurilor - 50% - fiind vorba de dureri de cap psihice sau nervoase. Cauza psihologica a durerilor de cap este recunoscuta inca din cele mai vechi timpuri. Pla�ton scria, de pilda, ca Socrate nu prescria medicamente impotriva durerilor de cap cuiva, pana ce acesta nu-si usura tulburarile sufletesti. "Corpul si spiritul trebuie vindecate mai intai", spunea Platon. O caracteristica a durerilor de cap de tip nervos este ca ele apar "mai mult la persoane care lucreaza cu creierul decat la cei care lucreaza cu muschii", dupa expresia specialistului in psihomatica dr. Dunhar. Dar ele pot aparea la toti cei supsusi tensiunii si stresului psihic - si cine nu e supus acestor componente ale vietii noastre moderne? Stresul face parte din ceea ce americanii numesc "our way of life" (modul nostru de viata) si el poate genera, printre altele, dureri de cap (nu numai la figurat, ci si la propriu). Rolul emotiilor in declansarea unor boli si simptome a fost amplu prezentat de Fere inca din 1892 in "Patologia emotiilor". Autorul arata ca elementele psihice (frica, emotia, supararea) sunt asemanatoare cu cele fizice, putand determina reactii generale si locale, variabile. Un tip de cefalee psihogena caracteristica a fost descris de celebrul neurolog dr. H.G. Wolff, care a contribuit enorm la lamurirea durerilor de cap. Ea ar fi datorata unor contractii continue ale muschilor cefii si umerilor. In asemenea cazuri, in loc de medicamente sunt poate mai utile procedeele de relaxare, masajul si auto-masajul, exercitii fizice adecvate de decontractare musculo-nervoasa. Strangeti, de pilda, pumnul si veti incerca senzatia de "tensiune musculara". Apoi lasati mana sa devina "moale". Aceasta este de fapt decon�tractarea detenta. Dr. Edmund Jacobson recomanda in durerile de cap de natura tensionala ("tension headache"): sa nu se miste buzele si sprancenele cand nu vorbim; sa nu le contractam excesiv nici la vorbire; sa nu incretim niciodata fruntea; sa nu tinem fruntea teapana; sa zambim cat mai mult; sa ne incruntam cat mai putin. (Sa nu uitam ca pentru a surade intra in actiune numai 15 din muschii fetei, in timp ce pentru a ne incrunta, cel putin dublu.) Durerea de cap tensionala nu e produsa, evident, de cauze fizice. Profesorul dr. Nick o aseamana cu o povara psihica apasand asupra capului si generand contractii ale muschilor capului, cefei, umerilor. El a denumit-o chiar "Sindromul lui Atlas", referindu-se la gigantul mitologic care purta globul pamantesc pe cap si pe umeri. In alte cazuri e vorba de o oboseala a sistemului nervos in legatura cu ritmul de viata, reactii psiho-afective la evenimente familiare, necazuri sau preocupari de diferite origini. Doctorul Smith Ely Jelifee, pionier al medicinii psihosomatice a descris "durerea de cap de luni dimi�neata" care apare ca un refuz inconstient de a merge la lucru la inceputul saptamanii, ca o auto-pedepsire pentru excesele de duminica sau ca o manifestare a unor neindo�ielnice fructratii erotice. Fromm si Reichmann tretcand pacientii cu dureri de cap prin psihanaliza, au con�statat prezenta unui puter�nic element de ostilitate fata de o persoana apropiata in nume�roase cazuri, alaturi de alte re�fulari. Psihanalistii considera aceasta durere de cap ca o "supapa de siguranta" prin care se "rezolva", printr-o "lichidare sanatoasa", problemele sufletesti. Este asa-numitul sindrom al agresivitatii reprimate. Relatia dintre durere de cap si depresie, "boala secolului", este foarte stransa. Dupa parerea unor renumiti cefalologi, majoritatea celor care au dureri de cap psi�hice sunt suferinzi in acelasi timp de depresiune. Durerea de cap, ca si insomnia, modificarile dispozitiei, fac parte din simptomele obisnuite. Cateva metode de relaxare * Din clipa trezirii, pana coborati din pat, relaxativa complet timp de 5-10 minute folosind "formulele autosugestiei" amintite tn cuprinsul articolului, pentru ambele maini si picioare. * Inainte de amiaza si dupa orele de lucru, relaxati-va cinci minute, sezand pe fotoliu, cu mainile si picioarele moi, inerte, cu corpul cat mai putin incordat. * Seara, inainte de culcare, faceti o relaxare in pat, repetandu-va de mai multe ori cuvintele: "calm, forta, echilibru". * Ganditi-va la cuvantul "nimic" si repetati-l in minte fara incetare incet-incet, abandonandu-va corpul dumneavoastra ca si cum l-ati cufunda intr-o baie calda si ati fi dusi de apa. * Stati culcat, cu ochii inchisi si goliti-va mintea de orice gand. Incercati sa realizati "vidul mental". Alungati orice gand care ar vrea sa va preocupe. Indepartati orice imagine. Cu putina practica veti reusi si veti constata ca, dupa cateva minute, va simtiti relaxat, pentru ca in tot acest timp toti muschii s-au destins, tot corpul s-a pus in repaos. * Alegeti o litera sau o cifra, o figura geometrica simpla sau o parte corporala. In pozitie culcata, cu ochii inchisi, straduiti-va sa va concentrati (e un exercitiu de concentrare pozitiva) asupra ei timp de 5-10 minute. Atentia trebuie mentinuta treaza, fara a ingadui sa se abata nici o secunda, pe toata durata exercitiului. In timpul acestei concentrari evitati orice sfortare, orice incordare.

Al. Nichita