"Bulgari? Asta-i porecla, nu mai suntem decat amestecaturi!" - imi spune Niculae Ungureanu din Popesti-Leordeni, un batran de 85 de ani, care trebaluieste prin curte, imbracat in pantaloni scurti, sprinten ca la 30 de ani si se vede ca, mereu dornic sa schimbe o vorba, amintiri si glume, cu oricine ii deschide poarta. Totusi, desi numele sau pare sa trimita la alta origine, si el are in vene sange bulgaresc, la fel ca multi alti locuitori ai orasului lipit de sudul Bucurestiului... Meandrele istoriei au facut deseori ca destinele romanilor sa se intretaie cu cele ale bulgarilor, facandu-i uneori aliati, alteori inamici, iar la dorita vreme de pace, vecini buni. Asa se face ca, in Romania, mai exista comunitati bulgaresti, mai mult ori mai putin omogene, dupa cum la sud de Dunare traiesc numerosi romani, pe care insa vecinii nostri ii numesc oficial vlahi. Cu bulgarii din preajma Bucurestiului, povestea este lunga si destul de incalcita pentru omul de azi, care percepe cursul vremurilor in mare viteza si de multe ori superficial. O particularitate a celor din Popesti-Leordeni (ii voi numi, totusi, bulgari) este faptul ca, desi sud-dunarenii sunt ortodocsi, ei au devenit, prin forta imprejurarilor, catolici. Acest fapt le-a adus de altfel si imense nenorociri. Mai exact, prin veacul al XVI-lea erau considerati eretici... iremediabili, ba chiar dusmani ai crestinilor. Ceea ce nu i-a impiedicat pe otomani sa porneasca in 1688 un cumplit masacru al bulgarilor catolici, in urma caruia multi dintre acestia au plecat in exod peste Dunare, in Valahia. Veti spune ca asta e istorie impletita inevitabil cu

		Bulgarii catolici mai varstnici inca mai sunt fideli traditiei

machiaverlacurile politicii. Da, numai ca ea a marcat pentru totdeauna destinele unor lungi generatii de oameni, practic dezradacinati din locurile unde se stabilisera cu multe secole inainte. Si, sub alte forme, fenomenul se desfasoara in continuare; desigur, intr-un mod ceva mai bland si mai subtil! Alte vremuri, alte obiceiuri Dupa ce descinzi la margine de Bucuresti, intr-o zi caniculara de august, din inghesuiala masinilor pline de o lume pestrita, parca nu te-ai astepta sa afli ceva care sa te multumeasca, intr-un orasel de talia amintitului Popesti-Leordeni. Dimpotriva: l-am des�coperit ca pe o comuna mai ma�re, oarecum atipica, in raport cu agitatia nervoasa a Capitalei. O liniste si o curatenie a strazilor greu de banuit. "Maini de gospodari", am gandit, pasind pe o straduta pietruita, catre Biserica "Regina Sfantului Rozariu", unde ma indrumase de la Primarie doamna Ivanca Petre. Cel mai important reper - o asa-zisa troita strajuieste intrarea intr-un parc de marimea unui apartament, care ofera putina umbra catorva copii. Sunt in vacanta si, asezati pe o patura intinsa direct pe asfaltul incins, joaca rummy. Aveam sa aflu ca exact in acest loc se aflase un put, unde, de Joia Verde, primavara, trecea o procesiune a copiilor satului iesiti de la impartasanie. In zorii zilei, cei mici aduc crengi verzi din padure si cladesc cateva colibe, ca semn al vitalitatii, al dorintei de belsug si al purificarii. Vremuri trecute, acoperite aproape cu totul de praful gros al uitarii. Caci astazi, traditiile bulgarilor pavlicheni din partea locului nu mai exista.

		"Anul asta, via s-a copt mai repede, da' vinul n-o sa aiba tarie", apreciaza batranul Niculae Ungureanu

Porecla si renume L-am gasit pe parintele Ioan Solomon prins cu o multime de treburi ale parohiei. Un om de o bunatate aproape neverosi�mila, care si-a rupt o buna parte din timp ca sa stam de vorba, apoi sa ma conduca la cativa batrani care "mai stiu cate ceva despre bulgarii de odinioara". Altfel, preotul aprecia ca, din cei circa 5500 de credinciosi ai bisericii, cam 90% sunt de origine bulgara. Doar foarte putini mai vorbesc insa un dialect al limbii sud-dunarene si aceia sunt foarte batrani. Hatrul Niculae Ungureanu, amintit mai sus, imi spunea mai tarziu - incepandu-si vorbele, aproape invariabil, cu un "Ce credeti, mai?" - ca nici pomeneala ca un bulgar popestean sa se inteleaga cu unul din Sofia, de pilda. Un adevarat tezaur lingvistic pentru filologi, gandesc eu. Totusi, nimeni nu-si aminteste ca, macar din 1990 incoace, sa fi venit la ei in vizita careva de la sud de Dunare. Poate ca rudele de demult, despartite, au uitat unele de altele ori poate ca nici n-au existat vreodata adevarate legaturi de sange intre acesti oameni. Nume bulgaresti - da, mai exista (Carabageac, Tran�cioveanu, Acun, Sutru, Cervencu etc.), insa traditiile lor... "Poate cele culinare sa mai supravie�tuiasca prin famiile mai varstnice", observa cu o unda de umor parintele Solomon. Si tot el dez�valuie "secretul" (la indemana oricui, de fapt) care face din Popesti-Leordeni un orasel curat si linistit: la conducerea Primariei se afla, in cea mai mare parte, bulgari. Sunt oameni harnici si stiu sa gospodareasca banii publici. De ce nu e asa peste tot? Cred ca fiecare dintre dumneavoastra isi poate raspunde singur la aceasta intrebare. Meciul Romania - Bulgaria!

		In locul unde altadata copiii urmau vechile traditii ale comunitatii lor, astazi elevii aflati in vacanta joaca rummy si beau Coca-Cola

Va veti fi intreband ce cauta intr-un reportaj precum cel de fata referirea la fotbal. Am priceput si mai bine in ce punct a ajuns destinul bulgarilor popesteni, dintr-o observatie-constatare plina de un umor amar a parintelui Fabian Mariut: "Daca joaca fotbal Romania cu Bulgaria, cei de-aici tin cu Romania". Firesc, intr-un fel, insa inter�pretand oarecum mai dur realitatea, am gandit la un gen de dez�nationalizare istorica; impusa, adica, nu de o politica perfida si distrugatoare, ci de insasi curgerea timpului prin oameni. Lucru, de altfel, confirmat si de un alt localnic, Slave Francisc, printre foarte putinii care au invatat la scoala bulgara din Dudesti, astazi desfiintata. Fost vaporean si umblat prin toata lumea, acesta isi amintea de "epoca de aur", practic o imensa plaga, nu numai pentru bulgari, ci si pentru ceilalti oameni de rand. "Comunismul ne-a aruncat de pe axa si ne-a trimis aiurea. La noi, de exemplu, mai vedeai portul popular, dansuri, tra�ditii, chiar si-acum 50 de ani. Dar au inceput interdictiile pe care cred ca le stiti si dum�neavoastra. Limba noastra s-a distrus, incet-incet, nu mai aveam voie sa mergem la biserica, de frica sa nu ne dea afara din serviciu, pe urma veneam de la munca si trebuia sa mergem imediat sa ne facem norma la camp, eram ca vitele. Cam asa a fost, da' cine vrea azi sa-si mai aduca aminte? Si de ce s-o faci, cand ai baie in casa, aer conditionat?..." E drept, poate ca foarte putini "vor" cu adevarat sa-si aminteasca, insa poate ca ar fi bine sa li se vorbeasca si generatiilor tinere, fara false interpretari si sloganuri masluite, despre "ceea ce a fost atunci". Tristeti caniculare Deadu Slave, barbat la aproape 70 de ani, caruia insa nu-i dai mai mult de 50, ne-a intampinat in poarta casei, iesind de sub umbrarul de vita-de-vie. Tocmai dezlega niste integrame (in limba romana, fireste!), in timp ce Babu Mariana, sotia sa, cocea vinete. Avem noroc ca l-am gasit acasa; altfel, in fiecare zi inca merge in Bucuresti si lucreaza, intorcandu-se in Popesti dupa ora sase seara. "Ce sa-i faci, asa ne mai tinem si noi cu banii, ca pensiile..." Altadata, bulgarii popesteni erau renumiti cultivatori de legume, iar pe iazul localitatii pasteau zeci de vite. Astazi? "Omul nu mai merge la camp, domnule, ce sa caute la camp!? Unii lucreaza in industrie, altii in comert, altii au afaceri. Plecati la munca afara sunt putini si mai ales tineri, ca aici mai greu isi gasesc de lucru." Si Deadu Slave isi aminteste iar de anii lui de umblat prin lume, cand a reusit sa-si pastreze spinarea dreapta, cum se zice, adaugand mandru: "Si sa stiti ca n-am fost membru de partid, de se mirau colegii de pe vapor cum se poate asa ceva. Ei, uite ca am putut!" Da, trebuie sa recunosc: bulgarii popesteni nu sunt doar oameni gospodari, ci si ambitiosi si demni. Vorba batranului Un�gu�reanu: "Ce credeti, mai?..." Iesim din nou sub soarele orbitor de august, copiii intinsi pe asfalt continua jocul lor si din cand in cand isi potolesc setea, evident, band - ce altceva? - Coca-Cola! Un alt semn cert ca vremurile s-au schimbat iremediabil... Comunismul ne-a aruncat de pe axa si ne-a trimis aiurea. La noi, de exemplu, mai vedeai portul popular, dansuri, traditii, chiar si-acum 50 de ani" - Slave Francisc Omul nu mai merge la camp, domnule, ce sa caute la camp? Unii lucreaza in industrie, altii in comert, altii au afaceri - Deadu Slave FOTO: Alexandra MIHALE

Adrian-Nicolae POPESCU