Multe din maretele infaptuiri ale omenirii cand au fost schitate, ori enuntate, le-au parut con�temporanilor utopii care predispun la visari. Inchipuirile lui Wells ori Jules Verne nu au ajuns realitate? Dar canalul Suez, Panama ori prefacerea golfului Zuidersee in pamant arabil? Vointa omului savarseste minuni ori unde si ori cand pe o scara mai mica sau mai mare, dupa imprejurari si loc. Cine ar fi crezut pana mai acum cativa ani ca mocirlele imprejmuite de gunoaie din partea de nord ale Bucurestilor, vor deveni o cingatoare de lacuri cu apa limpede. Vointa indaratnica a inginerilor nostri a schimbat un vis in realitate care va dainui peste veacuri. Sa ne mutam putin cu analiza spre nordul tarii si anume pe valea Jijiei, un afluent molatec, in aparenta, al Prutului. Cand e seceta indelungata abia curge in matca ei un firicel de apa pana la genunchiul broastei. Malurile, ca si coasta dealurilor pe care le strabate de mai sus de Dorohoi si pana la Iasi, in mijlocul verii sunt acoperite de un praf alb. Strabat din pamant minerale sarate si amare, folosite de locuitori drept sare amara. Cand insa ploi repezi cad asupra tinutului, Jijia aduce prapad. Inundatiile ei sunt mai de temut decat ale Prutului. Lamurirea este data de constitutia geologica locala, adica argile impermeabile. ZIUA, 1 septembrie 1940

rubrica de Carmen Gherghei