Primul care si-a anuntat intentia de a fi viitorul premier a fost Calin Popescu-Tariceanu, premierul liberal in functie. Stirea s-a bucurat instantaneu de atentia televiziunilor. In aceeasi zi, la concurenta, din partea PSD si a PD-L si-au anuntat intentiile Mircea Geoana si Theodor Stolojan. Semn ca despre intentia liberalilor nu era un secret. Singura necunoscuta era momentul anuntarii respectivei intentii. Chiar daca cele trei mari partide par a se afla la egalitate in punctul de start, sansele celor trei candidati nu sunt egale. Doar doi vor candida in alegerile parlamentare, Tariceanu si Geoana. Stolojan este europarlamentar si va incerca sa-si sustina colegii printr-o campanie nationala. Tariceanu va candida pentru Camera Deputatilor la Bucuresti, in sectorul 1, iar Geoana pentru Senat in judetul Dolj. Deocamdata nu stim care vor fi contracandidatii celor doi. Cei trei vor fi purtatorii de mesaj, exponentii programelor politice ale propriilor partide, dar mai ales se vor reprezenta pe sine. Pentru fiecare in parte va fi mai greu sa se impuna in propriul colegiu electoral decat sa fie purtatorii de mesaj pentru propriul partid. GeoanA va fi inevitabil comparat cu cei doi fosti premieri din propriul partid, Vacaroiu si Nastase. Daca actualul presedinte al PSD isi indeplinea mandatul pentru care a fost ales in fruntea propriului partid - de reformare profunda - ar fi fost clar avantajat. Insa reformarea PSD ramane o teza nedemonstrata. Grupul de la Cluj poate depune marturie. Marea performanta a lui Geoana si a colegilor care il contesta a fost sa franeze prabusirea partidului. Fara complicitatea liberalilor, PSD nu ar fi reusit sa infrunte cu atata succes PD-L-ul in teritoriu. Stolojan este chiar mai dezavantajat. Daca invoca trecutul sau de premier desemnat in functie de Iliescu, ca om de incredere al FSN-ului, nu va avea nimic de cistigat intr-o lupta in care chiar tovarasii actuali ai fostului presedinte al republicii invoca negativ acel trecut. PSD si PNL il vor expune ca pe un traseist. Iar comparatia cu locomotiva absoluta care a fost Basescu nu are cum sa-i aduca voturi si procentaje electorale. TAriceanu pare cel mai avantajat. Ca premier in functie, el nu ezita sa se sprijine pe realizarile politice si economice de dupa 2004. Daca nu existau, nu-si anunta intentia de a fi premier si dupa viitoarele alegeri. Aliatul crucial al lui Tariceanu a fost Basescu. Basescu i-a aplicat lui Tariceanu (pe care presa il poreclise Moliceanu) atatea lovituri, incat acesta dintr-un simplu exercitiu de supravietuire a invatat cum sa fie puternic. Mai mult, fostul elitist a invatat perfect lectia populismului. Show-ul de la Baneasa, cu "fratele meu", demonstreaza ca daca nu esti populist din nascare poti foarte bine sa devii. Prin invatare sociala. Conturile nu sunt incheiate dupa lansarea operatiunii "viitorul premier". Mai urmeaza si alte mutari, numai ca ele nu vor fi facute pe tabla de sah imaginata de unii, ci in lumea reala. Aparent, cea mai surprinzatoare ar fi ca Basescu sa ajunga candva prim-ministru. Daca nu inventa Putin reteta, era ceva original.

Dan PAVEL