In vara anului 1951, o comisie alcatuita din experti britanici in domeniul informatiilor si specialisti in aeronautica a cercetat indeaproape primel relatari cu privire la "farfuriile zburatoare". Raportul acestei comisii, prezentat in randurile ce urmeaza, a ajuns pe masa premierului Winston Churchill. La putina vreme de la sfarsitul celui de-al Doilea Razboi Mondial, temerile cu privire la "armele minune" ale lui Hitler si eventualitatea ca sovieticii sa fi pus mana pe o parte dintre ele erau inca foarte mari la Londra. In plus, o serie de personalitati cu renume, considerau cat se poate de serioasa problema OZN-urilor. Acesta era cazul cu lordul Louis Mountbatten - care avea sa ajunga seful Marelui Stat Major al Armatei Britanice si care era ferm convins de originea extraterestra a OZN-urilor. De asemenea, Sir Henry Tizard - creatorul radarului britanic - era cat se poate de preocupat de stirile referitoare la "farfuriile zburatoare". Dupa incheierea conflictului mondial, Tizard a fost numit consilier stiintific pe langa Ministerul Apararii de la Londra si a fost cel care a recomandat ca "rapoartele privind farfuriile zburatoare sa nu fie respinse in lipsa unei investi�gatii". Influenta lui Tizard avea sa se manifeste prin crearea unui comitet extrem de secret care avea sa analizeze problema OZN-urilor din Marea Britanie. Activitatea acestui comitet s-a materializat in raportul pe care vi-l prezentam in randurile ce urmeaza. Primul incident "In timpul verii si toamnei din 1950 presa britanica a acordat o importanta deosebita unor semnalari cu privire la o serie de corpuri luminose care zboara cu viteze mari, de obicei noaptea, dar si ziua. Totodata, Ministerul Fortelor Aeriene a primit o serie de scrisori publice care semnalau incidente asemanatoare. Una din ele, venita de la un fochist de locomotiva din Derby, care a analizat atent fenomenul, a oferit o descriere excelenta a ceea ce era in mod clar un meteorit. Nu am demarat o investigatie sistematica cu privire la dovezile prezentate, dar nu avem motive sa nu credem ca si restul incidentelor nu pot fi explicate la fel; cu siguranta ca in unele cazuri, cand incidentele au fost raportate la aproximativ aceeasi ora desi in zone diferite, aceasta explicatie ramane cea mai plauzibila. Trei incidente au fost raportate in mod oficial de ofiteri experimentati ai R.A.F. (Royal Air Forces-Fortele Aeriene Regale). Acestea au fost investigate in cel mai detaliat mod posibil, coroborate cu rapoartele cu privire la observatiile vizuale facute de acestia. Pe 1 inunie 1950, pilotul unui avion Meteor, a raportat la aterizarea la Tangmere, ca la ora 14:30, in timp ce zbura la altitidinea de 20.000 de picioare deasupra regiunii Portsmouth, a observat un obiect ce zbura cu viteza foarte mare deasupra sa la aproximativ 1000-2000 de picioare, la distanta de 1200 de yarzi, pe directia tribord. El a descris obiectul ca fiind unul rotund, luminos, ce parea a fi din metal. Pilotul nu a putut preciza cu exactitate viteza acestuia, dar a aproximat-o ca fiind de 800 de noduri. El a putut urmari obiectul aproximativ 15 secunde, perioada in care acesta a pendulat in fata si spatele avionului. Postul de la Tangmere s-a consultat si cu statia de radar din Wartling, si a fost informat ca aproximativ la aceeasi ora, Centrul de Control si trei operatori au observat pe radarul lor un obiect care zbura cu o viteza aproximativ 1300-1650 de noduri, care s-a apropiat si apoi s-a indepartat de statie. Centrul de Control a declarat ca obiectul a determinat o reactie neobisnuita a radarului. Operatorul care il urmarea pe un alt ecran, a declarat ca obiectul era "mai scurt si mai robust decat un avion", si ca pe monitor au aparut o serie de "umbre" intre spatiile dintre diferite puncte succesive. Avand in vedere faptul ca cele doua rapoarte se pot referi la acelasi obiect, persoanele implicate au fost interogate de catre o serie de membri ai Departamentului de Cercetare si ai Comanda�mentului de Lupta, datele prezentate mai sus fiind luate din raportul acestora. S-a stabilit faptul ca de fapt, a existat o discrepanta de 10 minute intre cele doua semnalari, care initial erau considerate a fi avut loc la cel mult 1 minut unul fata de celalalt. Astfel, trebuie concluzionat faptul ca nu exista nici o legatura intre cele doua. Consideram ca semnalul receptionat pe radar poate fi simplu explicat ca fiind determinat de o interferenta a altui transmitator, fenomen des intalnit, explicat in Anexa A. Ne este imposibil sa ne pronuntam cu exactitate cu privire la raportul pilotului de avion. Presupunand ca pilotul nu a fost victima unei iluzii optice, cea mai plauzibila explicatie ar fi aceea ca acesta a vazut un balon meteorologic, avand in vedere descrierea acestuia ca fiind un obiect rotund, si ca pilotul i-a supraapreciat viteza. Locotenentul Hubbard Urmatoarele doua incidente au fost raportate la Baza de Cercetare a Fortelor Aeriene din Farnborough, ofiterii implicati fiind interogati de o delegatie de membri ai echipei care a alcatuit prezentul raport. Lt. Hubbard, un pilot cu experienta, a declarat ca pe data de 14 august 1950, ora 11:27, impreuna cu alti doi ofiteri care se aflau pe aeroport, au auzit un zgomot puternic, infundat, asemanator unui motor Diesel, fapt care i-a detereminat sa priveasca spre cer. Vremea era buna, astfel vizibilitatea fiind excelenta. Ceilalti doi ofiteri nu au vazut nimic, dar Lt. Hubbard, singurul care purta ochelari de soare, a declarat ca a vazut chiar deasupra lor, un obiect ce parea a avea forma unui disc plat, de culoarea perlei, avand diametrul de aproximativ 50 de picioare si care zbura la o inaltime de aproximativ 5000 de picioare. El a declarat ca a urmarit obiectul aproximativ 30 de secunde, perioada in care acesta a zburat cu o viteza de aproximativ 800-1000 de mile pe ora, executand o serie de viraje in forma de S, iar datorita oscilatiei, lumina s-a reflectat pe diferite segmente ale acestuia. Nu avem nici un dubiu cu privire la sinceritatea descrierii facute de Lt. Hubbard, dar ne este imposibil sa credem ca un avion neconventional, capabil sa zboare la viteze exceptionale, ar fi trecut la o altitudine atat de joasa deasupra unei zone protejate de eventuale atacuri aeriene ca Farnborough, intr-o dimineata de vara senina, fara a atrage atentia mai multor persoane. Concluzionam ca Lt. Hubbard fie a fost victima unei iluizii optice, fie a vazut un avion obisnuit dar s-a inselat asupra formei si vitezei acestuia. Lt. Hubbard a fost implicat si in alt incident care a avut loc pe 5 septembrie 1950, la ora 16:09, cand se afla in turnul de observatie cu alti ofiteri, urmarind directia sud, pentru a vedea un avion Hawker 1081, semnalizat de radar, ce urma sa intre in raza lor vizuala. Vizibilitatea era de aproximativ 3/8, iar stratul de nori se afla la aproximativ 4000 de picioare. Toti au observat in acelasi timp, la o distanta de aproximativ 10-15 mile, un obiect descris de ei ca fiind un disc plat, de culoarea perlei, "de marimea unui nasture de camasa". Toti cei prezenti au observat ca acesta avea o traictorie de zbor dreptunghiulara, alcatiuta din o serie de coborari "asemeni unei frunze", urmata de un zbor orizontal "foarte rapid", urmata apoi de o urcare "asemeni unei frunze" si apoi un nou zbor rapid orizontal, miscare ce s-a repetat de cateva ori; in cele din urma, acesta a disparut, deplasandu-se cu o viteza foarte mare. S-a estimat ca aceste manevre au fost facute undeva deasupra zonei Guildford-Farnham. Lt. Hubbard a fost foarte incantat de faptul ca cele doua obiecte pe care le-a vazut in ambele ocazii erau identice; ceilalti martori au confirmat faptul ca descrierea facuta celui de-al doilea obiect se potrivea cu care le-a fost data referitoare la primul. Nu avem nici un dubiu cu privire la faptul ca ceea ce au vazut toti acesti ofiteri este un obiect zburator de o anumita natura. Nu putem totusi sa afirmam ca obiectul zburator vazut de acestia la o distanta foarte mare, are vreo legatura cu cele vazute anterior. Mai mult, consideram inca odata ca este imposibil ca un avion neconventional sa faca manevre deasupra unei zone atat de populate si sa nu atraga atentia altor martori. Concluzionam ca ofiterii au vazut de fapt un avion conventional care facea manevre, in conditii extreme de vizibilitate, fiind influentati de incidentele precedente - un exemplu interesant de modul cum un incident poate influenta altele. Sustinem cele afirmate prin exemplul unuia din membrii comisie noastre (Comandantul de Escadrila al R.A.F., Formby), exemplu prezentat in Anexa B, si care arata usurimea cu care se pot face greseli in identificarea unor obiecte, chiar si de catre martori experimentati. Concluziile Cand singurele materiale disponibile sunt o serie de dovezi subiective, este imposibil de oferit o dovada stiintifica a faptului ca fenomenele observate sunt sau nu, provenite din ceva complet nou, cum ar fi un avion de origine extraterestra, realizat de fiinte necunoscute noua, cu o tehnologie mai avansata decat ne-am putea imagina. Suntem totusi multumiti de faptul ca majoritatea incidentelor semnalate nu au nevoie de o asemenea explicatie, si pot fi prezentate mai simplu. Exista un principiu foarte vechi, atribuit lui William Occam, care afirma ca cea mai probabila ipoteza este simplul principiu al necesitatii de a explica cele observate. Credem ca acest principiu trebuie aplicat si in acest caz, iar in consecinta, sa concluzionam ca fenomenele observate sunt determinate de una din urmatoarele cauze: 1. Fenomene meteorologice si astronomice cunoscute. 2. Identificarea gresita a unor avioane conven�tionale, baloane, pasari sau alte obiecte normale sau naturale. 3. Iluzii optice sau amagiri psihologice. 4. Inselatorii intentionate. Consideram ca nu se vor mai face progrese prin continuarea investigatiilor asupra unor dovezi subiective si neconcordante, si ca rezultate pozitive se pot obtine numai prin organizarea in tara, sau in lume, a unei retele de observatoare ale spatiului aerian, dotate cu aparatura foto, suplimentate de o retea de statii radar si de localizare sonora. Bazandu-ne pe dovezile disponibile pana la ora actuala, consideram ca acest demers este unul neprofitabil. In consecinta, recomandam ca viitoarele semnalari cu privire la fenomene aeriene misterioase, sa nu fie investigate, pana cand nu vor aparea o serie de dovezi materiale".