Intrebarile premierului Invingatorul britanic din al Doilea Razboi Mondial, Winston Churchill, pierdea alegerile din 1945 si revenea la guvernare in anul 1951. Intre timp, problema "farfuriilor zburatoare" capatase amploare in spatiul public. Intrigat de relatarile presei si a zvonurilor care circulau, premierul Churchill trimitea pe 28 august 1952 Ministerului Aerului si consilierului sau stiintific personal o adresa in care punea urmatoarele intrebari: "Pana unde merge chestiunea aceasta cu farfuriile zburatoare? Ce poate insemna? Care este adevarul? Prezentati-mi un raport". Consilierul stiintific al premierului britanic era lordul Cherwell - pe numele sau Charles Lindemann - un fizician renumit, care ocupase acelasi post si in timpul razboiului si beneficia de intreaga incredere a lui Winston Churchill. Raspunsul de la Ministerul Aerului a ajuns pe masa lui Churchill pe 9 august 1952 si cuprindea un rezumat al unei investigatii informative din anul 1951. Raportul si concluziile amintite anterior au fost analizate si de lordul Cherwell care i-a transmis in scris lui Churchill: "Am vazut adresa secretarului de stat catre dumneavoastra si sunt pe de-a-ntregul de acord cu concluziile sale". Rezumatul prezentat lui Churchill in legatura cu OZN-urile avea urmatorul cuprins: "Diferitele rapoarte despre obiecte zburatoare neidentificate, descrise de presa ca <<farfurii zburatoare>>, au constituit obiectul unui studiu informativ complet in anul 1951. Concluziile la care s-a ajuns (pe baza briciului lui William Occam) au fost ca toate incidentele raportate pot fi explicate prin una sau alta din urmatoarele cauze: a) fenomene meteorologice sau astronomice cunoscute; b) identificari gresite ale aeronavelor conventionale, baloanelor, pasarilor etc. cunoscute; c) iluzii optice si halucinatii pihologice; d) pacaleli deliberate. Americanii, care au realizat investigatii asemanatoare in 1948/1949 au ajuns la concluzii similare. Nimic nu s-a intamplat din 1951 care sa faca Statul Major al Aerului sa-si schimbe opinia si judecand dupa recentele declaratii de presa, aceeasi situatie este si in America. Trimit o copie a acestui raport lordului Cherwell". Investigatia continua In ciuda raportului linistitor transmis lui Churchill, Ministerul britanic al Aerului a continuat sa monitorizeze fenomenele legate de OZN-uri. Responsabilitatea pentru aceasta activitate a fost delegata de la Statul Major al Aerului la Directoratul pentru Informatii. Toti angajatii Fortelor Aeriene regale au fost obligati sa transmita Directoratului pentru Informatii orice informatie referitoare la OZN-uri si in acelasi timp sa pastreze secretul asupra acestor evenimente. Incepand cu anul 1953 au fost colectionate rapoarte privind OZN-urile indiferent de sursele din care proveneau - de la statii radar pana la persoane civile. In fiecare an, un sumar al acestor evenimente era transmis Statului Major al Fortelor Aeriene. In mai 1955, deputatul conservator Major Patrick Wall i-a adresat o interpelare ministrului Aerului, George Ward, cu privire la "raportul privind farfuriile zburatoare, recent realizat de Ministerul Aerului". Raspunsul ministrului a fost unul concis: "Rapoartele privind <<farfuriile zburatoare>> ca si orice alte obiecte neobisnuite care apar pe cer sunt investigate pe masura ce sosesc, insa nu a existat o ancheta. Aproximativ 90% dintre aceste rapoarte sunt legate de meteoriti, baloane, rachete de semnalizare si multe alte obiecte. Faptul ca celelalte 10 procente sunt neexplicate se datoreaza lipsei de informatii". Diverse structuri de securitate ale Marii Britanii - conform dosarelor pastrate - au colectat intre 1959 si 2007 peste 11.000 de relatari privind aparitii de OZN-uri. Aceste informatii au fost colectate initial de Ministerul Aerului, in aceasta activitate implicandu-se ulterior si Ministerul Apararii de la Londra. In 1967 un nou val de aparitii misterioase a declansat un val paralel de interpelari parlamentare. Secretarul de stat din Ministerul Apararii de la Londra, James Carruthers, a raspuns interpelarilor afirmand ca Guvernul britanic a tinut o statistica a aparitiilor de OZN-uri incepand din 1959 si "nu a gasit nici o dovada care sa sugereze ca aceste fenomene ar avea alte explicatii decat unele terestre", adaugand ca Ministerul Apararii "considera ca un studiu separat al departamentelor guvernamentale, al unei universitati sau altei organizatii independente nu ar produce rezultate care sa justifice efortul, timpul si banii". Incidentul West Freugh In aprilie 1957, in timpul unui exercitiu aerian din sudul Scotiei, operatorilor civili de radare li s-a cerut sa-si inchida aparatele, insa mesajul nu a ajuns si la statia radar din Balscalloch. Ofiterii de la aceasta statie au observat deasupra Marii Irlandei un obiect stationar, de mari dimensiuni, care a ramas nemiscat timp de zece minute la o inaltime de 15.000 de metri, dupa care s-a ridicat la 21.000 de metri. Unitatea din Balscalloch a contactat centrul de control al traficului aerian din West Freugh. Observatorii radar de aici au identificat alte patru OZN-uri, obiecte confirmate de o a treia statie radar. Dupa alte zece minute, primul obiect observat alaturi de celelalte patru au inceput sa se miste catre nord-est cu o vitza de 110 km/h la o inaltime de 16.000 de metri si a realizat o "intoarcere imposibila" deplasandu-se catre sud-est. Serviciul de informatii al Fortelor Aeriene a ordonat imediat o alerta totala timp de 24 de ore dupa ce cele cinci OZN-uri au disparut brusc de pe ecranele radarelor. Evenimentele nu au putut fi pastrate secrete, implicarea operatorilor civili facand posibil accesul presei la informatii privind aceasta aparitie: Sunday Dispatch a publicat o relatare pe 7 aprilie 1957. Cazul a primit o larga atentie si a constituit motivul unei serii de interpelari parlamentare. Ministerul Apararii a recunoscut ca nu poate explica incidentul, iar concluzia investigatiei a fost ca: "Incidentul s-a datorat prezentei a cinci obiecte reflexive de tip si origine neidentificate. Se considera ca este improbabil ca ele sa fie aeronave conventionale, baloane meteorologice sau nori cu incarcatura electrostatica". Aceasta fraza constituie pozitia guvernamentala britanica cea mai apropiata de recunoasterea existentei OZN-urilor ca avand origini inexplicabile. Ultima declaratie Ultima pozitie publica a Guvernului britanic referitoare la OZN-uri a fost luata in ianuarie 1979, cand acest subiect a constituit prilejul unei indelungate dezbateri in Camera Lorzilor. Aceasta dezbatere a fost initiata de lordul Clancarty, un pasionat de problema OZN-urilor, care era ferm convins ca Ministerul Apararii de la Londra ascundea adevarul referitor la aceste evenimente. Raspunsul Guvernului a fost prezentat de lordul Strabolgi care a afirmat in incheierea discursului sau din Camera Lorzilor: "In ceea ce priveste dezvaluirea adevarului pentru public, adevarul este simplu. Chiar exista multe fenomene ciudate in ceruri si acestea sunt invariabil relatate de oameni rationali. Insa exista o larga varietate de explicatii pentru astfel de fenomene. Nu exista nimic care sa sugereze Guvernului Majestatii Sale ca aceste fenomene sunt nave spatiale extraterestre". Si totusi, in ciuda respingerilor repetate ale existentei unor nave de origine extraterestre, Guvernul britanic a mentinut pana in prezent un program prin care colecteaza orice fel de informatii referitoare la fenomene aeriene neobisnuite. Exista chiar un chestionar standard pentru relatarea aparitiilor de OZN-uri. Desi in ultima perioada au fost declasificate mii de dosare cu privire la OZN-uri, totusi nu toate informatiile continute in aceste dosare sunt publice. De exemplu, din raportul realizat in 1951 care a stat la baza rezumatului inaintat lui Winston Churchill au fost sterse patru randuri care se refera la proiectele Sign si Grudge - proiectele contemporane ale Statelor Unite ale Americii referitoare la OZN-uri. In Statele Unite ale Americii au functionat mai multe comisii care au incercat sa determine natura "farfuriilor zburatoare" - la fel si in Marea Britanie. Motivatia din spatele acestor anchete extinse, in care erau implicati ofiteri de informatii si oameni de stiinta era data de Razboiul Rece: occidentalii se temeau ca nu cumva sovieticii sa dezvolte tehnologii militare de care sa nu aiba cunostinta. Recentele declasificari ale arhivelor britanice scot la lumina interesul aratat de guvernul de la Londra fenomenului OZN-urilor. OZN-urile au declansat o adevarata febra mondiala dand nastere unei noi generatii de teorii conspirationiste care acuza guvernele ca ascund contactul cu civilizatii extraterestre

George Damian