Avea un joc permanent Intre ape, intre gasti si grupuri. Desi ea nu stia, nimeni nu avea incredere in ea. Nu avea niciodata "jocul" ei. Se plasa permanent la remorca unui plan sau al altuia negociindu-si permanent pozitia. Era utilizata ca berbece in cam toate confruntarile interne: impotriva lui Catarama, impotriva lui Boureanu (care pe vremea aceea era un simplu paj al lui Patriciu), impotriva lui Olteanu (care tot pe atunci era un prelungitor al lui Tariceanu, si nu invers, cum spun din ce in ce mai multi acum). Oricand era nevoie de un atac la gioale, simpatica doamna Musca era cu arma la picior, gata de executie. Intra In orice joc. Pe vremea aceea o percepeam pe Mona Musca ca pe un politician nedreptatit, discriminat pe motive sexiste. Mi se parea nedrept ca nu i se da mai mult, ca nu i se acorda mai multa incredere. TrecAnd peste retoricile In sol minor ale catorva lideri si liderasi PD(L) cum ca e inadmisibil ca un fost informator al Securitatii sa faca parte din oferta de personaje pentru Parlament tocmai din partea partidului care a sustinut condamnarea comunismului, cum ca Mona Musca a si mintit ca nu a fost informatoare, doua lucruri sunt important de analizat: in jocul cui intra Mona Musca astazi si ce impact are intrarea ei in oferta PD-L asupra lui Adrian Nastase. IntAi de toate, daca ne aducem aminte, in PD-L au mai existat personaje aflate in arhiva CNSAS, dar pentru care s-au gasit scuze, intelegere etc. Nu a fost nevoie de iertarea electoratului. Jocul In care intrA doamna Mona astazi nu este jocul ei. Nici macar acum. Jocul la care ea se ataseaza este cel al luptei pentru putere din interiorul PD-L. Si de aceasta data Mona Musca este papusarita de Theodor Stolojan si, mai ales, de marele maestru al combinatiilor, Valeriu Stoica. Cum spunea o vorba populara, pestele mare, inghite pe cel mic. Numai o data, si doar din intamplare, pestele cel mic l-a ... pe cel mare. Ei bine, jocul in care se afla doamna Mona astazi este cel in care pestele cel mic si-ar dori sa-l inghita pe cel mare. Este jocul de-a premierul, de-a uite Stolo, ba e Blaga. Si poate ca, daca vreodata am fi sinceri pana la capat, ar trebui sa recunoastem ca nu scorul electoral e singurul criteriu prin care sa i se cedeze cuiva puterea. Poate ca responsabilitatea, capacitatea de a conduce, respectul fata de oameni nu se vede intotdeauna la vot. Dar votul a devenit argumentul suprem. Si atunci jocul Mona va continua pana cand guru de serviciu va face dreptate. In ultimA instanTA, efectul Mona Musca va fi utilizat cu valoare de precedent de o serie de personaje, unele dintre ele maligne. Daca pe Mona Musca a iertat-o tocmai partidul celui care a condamnat comunismul si Securitatea, de ce oare altii nu pot fi iertati? Si, in definitiv, ce vina au Mona Musca si altii ca ea. In final, acesti oameni care isi imagineaza ca sunt deasupra tuturor si au imunitate se vor intreba ce e aia vina. Si, la fel ca sustinatorii doamnei Musca, vor raspunde: "Noi nu putem fi vinovati de nimic pentru ca am fost votati, deci iertati". Iar la final, ca la poker, va veni Adrian Nastase si va spune: "Si eu trebuie sa fiu iertat pentru ca am cinci milioane de voturi in spate".

Horia MIHALCESCU