Octavian HOANDRA 

Nu putem sa nu ne bucuram pentru "cadourile" importante pe care editura "Compania" le face publicului. La aceasta editura pe care, ca cititor, o frecventez de mult, au aparut carti esentiale pentru orice om care prefera sa nu ia totul de-a gata si sa judece cu propria lui minte devenirea Romaniei, in planurile ei cele mai sensibile. Orientarea ei asupra temelor de acest fel este, de fapt, o asumare curajoasa a punerii la indoiala a unui destin cu care multi din romanii care nu (mai) pot fi dusi de nas nu mai pot fi nici de acord. Asumare care le face cinste editorilor. Recenta aparitie a cartii "Nicolae P. Mavrogheni <<o pozna a firii>>", in colectia "figuri&clipe" este, cel putin pentru cei care se incapataneaza (pe bani sau nu) sa vada in dl. Traian Basescu altceva decat ce este el, un adevarat "dus rece". "Alaturarea textelor dintr-un volum aparut in 1893 si din <<Revista Noua>> are ca scop (...) descoperirea unor pagini de istorie" intregind portretul unui domnitor cam tot atat de "jucator" ca si d-l Basescu. Asemanarea dintre cei doi este izbitoare, fapt care, cu siguranta va crea in mintea multor cititori acea "samanta" necesara pornirii unei judecati de valoare - exercitiu intalnit din ce in ce mai rar in general, dar specific oricarui individ obisnuit sa-si foloseasca propriul creier. "Elevii si studentii - ne spune dl Petru Romosan (editor, scriitor si editorialist cu multa substanta si talent la ziarul <<Foaia>> din Cluj), in <<actualizarea>> pe care o gasim la inceputul cartii -, care au invatat si mai invata istoria Romaniei pot din ce in ce mai greu sa creada in realitatea existentei unor personaje ca Iancu de Hunedoara, Stefan cel Mare sau Mihai Viteazul. Ei ii vad non-stop la tv pe "domnitorii" recenti Ion Iliescu, Emil Constantinescu, Traian Basescu si sunt privati de posibilitatea oricarei comparatii - in imaginatie, desigur - cu principii, voievozii din manualele din cartile si cursurile de istorie. Si nu e vina lor. Daca Ceausescu poate fi comparat de un tanar de azi cu Dracula, Emil Constantinescu poate aparea cel mult ca un actor de provincie in Al. Ioan Cuza. Iar printul Duda de Hohenzollern-Veringen produce o confuzie definitiva. Continuarea comunismului, pe care o traim azi nu este decat putinta ca "personaje mediocre, de tot detestabile in politica, in cultura, in <<afaceri>>(hotii) sa fi ajuns in fata sub stindardul generos al anticomunismului". Asemanarea, cum spuneam, izbitoare intre presedintele "jucator" de azi si acea "pozna a firii" - cum il numea pe Mavrogheni incepatorul poeziei romanesti, Ienachita Vacarescu, va da, cu siguranta, de gandit multor cititori, asupra "marilor oameni" care conduc, peste timpuri aceasta amarata tara. Atat "mavroghenestile fapte", cat si cele ale dlui presedinte sunt parca faurite in aceleasi ateliere ale unui spirit chinuit de o violenta primara, de capatuirea lui si a familiei, de ramanerea la putere si in istorie cu orice pret. Mavrogheni dorea, si el, "schimbarea clasei politice" surghiunind boierii vechi si "corupti" confiscandu-le averile si "confectionand, altii: boierii mavroghenesti, probabil cu totii cinstiti, asemeni PD-L-istilor de azi. Si Mavrogheni dorea sa i se recunoasca cat mai mult fapul ca este credincios "marelui Licurici de atunci, <<Portii>> otomane", "jignind in mod simtitor atat linia de bataie dinspre Transilvania, a austriecilor, cat si pe cea din Moldova, a austro-rusilor", ba mai mult, a inceput, din acelasi motiv, un razboi inutil, fara nici o sansa si prostesc cu Rusia. Daca mai punem la socoteala ca nici Mavrogheni nu stia nici o limba straina, decat "limba porturilor", si a declarat cu propria gura ca "... daca Dumnezeu avea vreun gand cu aceasta tara, atunci nu ma trimetea pe mine Domn...", zicere care poate fi, intr-un anume registru, asemanata cu nu mai putin "celebra" zicere basesciana cainatoare a faptului ca nefericirea Romaniei ar consta in aceea ca Presedintia tarii se joaca intre el, Traian Basescu si Adrian Nastase, doi fosti (?) comunisti, avem toate motivele sa citim fascinanta poveste a domnitorului Mavrogheni. Ca apoi, dupa o voluntara si nerautacioasa comparatie cu marele Traian, sa re-analizam, mai bine "pregatiti", zilele de azi, pe care gresit le consideram departe de cele de alaltaieri...