Zoe PETRE 

Spre ceasul cel mai adanc al noptii, Nea Nicu si-a ridicat genele ostenite de veghe, surprins de vartejul neasteptat. In lumina palida a lunii, a intrezarit un viscol ciudat: un stol de fulgi de toate marimile, ca niste ciori cenusii batand in negru, plutea oarecum sinistru pe aripile vantului. Spre cantatul cocosilor, tocmai se gandea daca n-ar fi cazul sa anunte cuiva misterioasa intamplare (nu-i era prea clar cui), cand vijelia s-a potolit; Nea Nicu s-a potolit si el. Ziua parea banala. Nimeni n-a sesizat initial ca trei asistente medicale - una din Bucuresti, celelalte doua din Iasi - fusesera simultan internate de urgenta dupa cate o criza de isterie identica cu a mai multor medici si portari de spital, care strigau, convulsiv, ca bolnavii incearca sa le dea cu de-a sila bani si colonie frantuzeasca. Scena s-a repetat apoi la patru ghisee de primarie, la cinci Case de Pensii - acolo era vorba de cafea - si la Circulatie, unde un politist batran plangea ca un copil: "Sa-mi zica mie, om cu parul alb, ca-mi da dreptul!". Pe la zece, cohorte de ziaristi s-au precipitat la DNA, unde se inghesuiau zeci de primari (de sectoare, comune si municipii), un ciopor de consilieri, o puzderie de directori generali, doi secretari de stat, opt fosti ministri si un numar neprecizat de parlamentari. Toti declarau invariabil ca nu i-a chemat nimeni, au venit spontan, cu constiinta apasata insuportabil, sa se auto-denunte. Nu puteau intra, fiindca, inauntru, trei procurori ajunsesera in prag de lesin explicand - unul ca luase mita si ceilalti doi ca dadusera. Ulterior s-a aflat ca fenomenul era epidemic: cateva tribunale si curti de apel se inchisesera din pricina ca o groaza de grefieri si mai multi judecatori nu se mai puteau opri din confesiuni. Institutul Medico-Legal avea portile ferecate, dar dinauntru se auzeau vaiete. CSM, convocat de urgenta, a organizat doua concursuri cu tombola - "cine a judecat la comanda", foarte popular, si "cine restituie casele luate fara temei legal". Acesta s-a extins imediat la nivel national. 3231 de vile, 1200 de apartamente, plus mii de pogoane de padure si un luciu de apa au devenit brusc disponibile. La puscariile de maxima siguranta, sute de persoane veneau, umil, sa-si ispaseasca pedepsele. Un adevarat pluton rupea demonstrativ teancuri de certificate medicale, si vreo cinci directori de intreprinderi strigau ca degeaba i-a gratiat dl Iliescu, ei vor sa sufere rigorile legii. La vama nu se lucra cu publicul, doar se restituia. In scoli, dramele ar fi fost mai mari daca n-ar fi fost vacanta. Totusi, 31 de diriginti de ambe sexe au depus la inspectorat serviciile de masa si ceasurile de firma primite de la parintii elevilor, in timp ce un numar inca neprecizat de directori si inspectori incercau sa demisioneze, hohotind straniu "bacalaureat!". Cinci universitati private si doua de stat au anuntat ca se inchid; s-au semnalat si doua cazuri complementare - un academician a dat foc in public unui vraf de carti proprii, strigand ca erau niste plagiate nerusinate, iar altul a cerut sa se anuleze 30 de teze de licenta si sapte de doctorat, pe care le-ar fi scris el insusi pe bani grei. Spre pranz, toate redactiile din tara erau literalmente inecate de faxuri cu autoflagelari. Televiziunile erau blocate de patroni si redactori-sefi care se imbranceau sa-si expuna in direct cele mai variate pacate, de la santaj la evaziune fiscala. Un controlor, un administrator de cimitir si trei soferi, beti crita, cantau, alternativ, "toti e hoti" si "am furat, am furat!". Nea Nicu simtea ca ar trebui sa dea un telefon, dar, cum incerca sa spuna ceva, orice, se pomenea rostind "Banca de Investitii", asa ca a facut doar semn sa-i mai aduca una mica. Seara, cand a coborat presedintele din avion, directorul SRI s-a napustit sa-l informeze de misterioasa catastrofa nationala. Furios, presedintele a deschis gura sa-i zica o vorba de dulce - aflase totul de la BBC - dar nu s-a auzit decat...