Maica Domnului este cea mai inalta "sfintenie omeneasca cunoscuta si cinstita de Sfanta Biserica", iar Adormirea Maicii Domnului este cea mai de seama dintre sarbatorile ei. Potrivit unei Traditii Apusene, preluata apoi si de Biserica din Rasarit, Fecioara Maria a fost ridicata cu trupul la cer. Traditia spune ca apostolul Toma a lipsit de la inmormantarea Fecioarei Maria, dar a venit trei zile mai tarziu si a deschis mormantul pentru a se inchina trupului Mariei, dar nu a mai gasit decat giulgiul in care fusese invelit trupul, ceea ce a dus la concluzia ca Fecioara Maria a fost ridicata cu trupul la cer. Potrivit unei alte traditii, trupul a fost ridicat la cer din mainile apostolilor Petru si Pavel in momentul in care se pregateau sa il puna in mormant, ramanandu-le doar giulgiul in care era infasurat. In Sfanta Scriptura nu se vorbeste despre moartea Maicii Domnului, in schimb cantarile si imnurile de la Vecernia si Utrenia sarbatorii vestesc adevarata traditie a Bisericii in aceasta privinta. Cand a binevoit Hristos sa ia la Sine pe Maica Sa, cu trei zile mai inainte a facut-o sa cunoasca, printr-un inger, mutarea ei de pe pamant la viata cea cereasca. Dupa aflarea vestii, Nascatoarea de Dumnezeu s-a dus pe Muntele Maslinilor ca sa se roage. S-a intors apoi acasa si a pregatit toate cele de ingropare, incredintand pe vecine ca, mutandu-se in ceruri nu numai pe ele nu le va uita, ci pe toata lumea o va cerceta si o va ocroti. Si-a impartit vaduvelor sarace vesmintele sale, apoi si-a luat iertaciune de la toti si, culcandu-se pe pat, a facut rugaciune pentru intarirea lumii si pentru vietuirea in pace. Si, binecuvantand pe toti cei de fata, si-a dat sufletul in mainile Fiului si Dumnezeului ei. Si multe vindecari s-au impartit tuturor celor bolnavi, prin binecuvantarea ei. (D.M.V.)