Cristian UNTEANU 

Evenimentele din Georgia au aratat cat de tematoare este Romania in situatie de criza, chiar cand toti ceilalti aliati politici si militari ai tarii noastre reactionasera foarte rapid si decis, incercand sa puna o cat mai mare presiune asupra autoritatilor de la Moscova. Dar, asa cum s-a vazut, in concertul international al protestelor a lipsit mesajul romanesc. Complet, deoarece ne bagaseram adanc capul in nisip, cu speranta ca poate nu ne vede si nu ne asculta nimeni, pentru a nu jena sau enerva pe cineva. Si ne-a reusit. Nu ne-a bagat nimeni in seama. Rezultatul este ca am ratat ocazia de a intra intr-o formula de negociere caci, evident, nimeni n-a venit sa solicite expertiza Romaniei sau canalele noastre de negociere sau mediere. Asa s-a intamplat si in cazul Kosovo. Asa s-a intamplat si in cazul Moldova-Transnistria. Daca pe acestea doua le rataseram, speram macar ca asumarea unui rol important in zona Marii Negre avea sa fie sansa ce ni se oferea pentru exploatarea pozitiei noastre geo-strategice de ultim parapet al UE si NATO catre est. A si fost asa, atata timp cat problema a ramas la stadiu teoretic si declarativ. Ba mai mult, am obtinut ca un euro�parlamentar roman, Roberta Anastase (din grupul PPE) sa fie desemnata Raportor special al UE pentru zona Marii Negre. L-am vazut apoi pe Traian Basescu insusi in ofensiva plina de curaj impotriva "lacului rusesc", l-am urmarit in incercarea de a crea o piata alternativa a energiei in zona Marii Negre tocmai pentru a diminua sau anula monopolul rusesc, asumandu-si total proiectul Nabucco, chiar daca prin asta Romania a fost scoasa pentru moment de pe harta conductelor. L-am mai urmarit in incercarea de raliere a "presedintilor portocalii" in revolta lor in raport cu presiunile rusesti, am considerat ca un semnal important participarea sa pe 19 iunie 2007 (alaturi de presedintii Poloniei si Lituaniei) la summitul GUAM de la Baku. Si acum? Nici o vorba. N-am aprobat si nici n-am condamnat absolut nimic. Europarlamentarii nostri au tacut si ei, plecati fiind in binemeritatele lor vacante. N-au reactionat nici macar dupa ce colegi de-ai lor din Parlamentul European au luat pozitii, au trimis comunicate de presa, au intrat instantaneu in situatia de criza deschisa si la nivelul institutiilor europene. N-am auzit vocea doamnei Roberta Anastase care, chiar daca nu stia ce sa faca, macar putea sa urmeze exemplul colegilor sai de la PPE, Elmar Brok si Vytautas Landsbergis, macar sa faca un copy/paste pe comunicatele lor de presa...dar onorand cumva pozitia de Raportor pentru Marea Neagra. Romania putea sa reactioneze cerand o reuniune de urgenta a Forumului Marii Negre pentru parteneriat si dialog, organizatie a carei sedinta inaugurala a avut loc la Bucuresti, in iunie 2006. Organizatie din care fac parte, alaturi de noi, Armenia, Azerbaidjanul, Georgia, Moldova si Ucraina, avand ca observatori Bulgaria, Turcia si SUA. Mai ales ca ceea ce se intampla acum in Georgia pune definitiv pe butuci marele proiect TRACECA convenit la reuniunea din 8 septembrie 1998 (participanti: Azerbaidjan, Armenia, Bulgaria, Georgia, Kazahstan, Kirghistan, Moldova, Romania, Tadjikistan, Turcia, Ucraina, Uzbe-kistan) in care s-a semnat Acordul multilateral asupra transportului international pentru dezvoltarea coridorului Europa-Caucaz-Asia, denumit mai apoi "refacerea drumu-lui istoric al matasii". DupA cum se vede, am semnat documente, suntem membri in toate structurile regionale de cooperare, am dat masa, piscoturile si sampania pentru zeci de reuniuni pe tema Marii Negre, care de care mai filozoafa si plina de promisiuni potentiale. Ne-am vazut si lideri regionali pe proiectele la Marea Neagra. Acum tacem, intelepti nebagati in seama si plini de expertize de care, iata, n-a avut nevoie nimeni.