Dl. Dan Mircea Cipariu isi continua in stilu-i infamant dezinïżœformarile si seria minciunilor. Invocand in articolul "Firmanul Patapievici-Mihaies" un episod in care m-am opus subventionarii unui proiect al domniei-sale adresat Comitetului Director al Uniunii Scriitorilor din Romania - m-as opune si acum, convins de incapacitatea acestui individ de a duce la bun sfarsit orice altceva decat calomniile; cred acest lucru si e dreptul meu sa il cred -, dl. Cipariu face si acum ceea ce stie la modul superlativ: sa minta cu nerusinare. In imprejurarea cu pricina, cand am asistat la prezentarea penibila a unui proiect penibil, numele Institutului Cultural Roman n-a fost rostit si nici nu avea de ce sa fie rostit, deoarece era vorba de un proiect platit in exclusivitate de Uniunea Scriitorilor! Am folosit acel prilej pentru a-i comunica direct, de fata fiind chiar domnia sa, impreuna cu intregul Comitet Director, parerea pe care o am despre caracterul sau si anuntandu-l ca nu are in mine un prieten.
Invocarea, in acest context, a ICR nu e decat o noua si tembela secventa din razboiul pe care dl. Cipariu isi imagineaza ca-l poarta - alaturi de personaje de aceeasi consistenta morala - impotriva Institutului Cultural Roman.