In acelasi timp, "Balckwater" ar putea lua parte la actiunea de retinere si de fil�trare din Sudan a presedintelui is�lamist Al-Bashir, pe numele caruia s-a emis mandatul de arestare de catre Curtea Penala Internationala de la Haga. Tehnica "crizei umanitare" Un Raport al Parlamentului Marii Britanii stabilea la 300.000 numarul victimelor din Sudan si la 2,2 milioane numarul de refugiati. "Coalition for International Justice" afirma, inca din 2005, ca numai in Darfur ar fi 400.000 de morti. Pe 28 aprilie 2006, dr. Erci Reeves - in raportul "Quantifying Genocid in Darfur" - impingea cifra la 450.000 de morti. Nita Evele, activist pentru drepturile omului din Congo, se intreaba, observand in paralel cifra victimelor din Sudan comparativ cu Congo, de ce se insista ca 200.000 pana la 400.000 este "genocid", iar in Congo - unde cifra mortilor a atins cinci milioane - nu este recunoscut drept "genocid". "Faptul ca 200.000 de morti din provincia Darfur (Sudan) reprezinta pentru unii un genocid, in schimb 5 milioane de congolezi morti, nu constituie o idee nu numai absurda, ci de-a dreptul periculoasa. Ceea ce s-a intamplat in Congo si ceea ce se intampla chiar si acum, nu este un conflict de tip tribal si nici un razboi civil. Este o veritabila invazie. Este un genocid care a facut pana acum peste 5 milioane de victime. De 20 de ori mai mult decat in Darfur. In scopul capturarii resurselor minerale si naturale din Congo. Si totusi, 5 milioane de morti nu se considera a fi genocid!, a sustinut Evele. Modul selectiv si comic in care se aplica termenul de "genocid"in Sudan, dar nu si in Congo, de catre "Save Darfur" arata interesele diferite. Nita Evele se refera la invazia din Congo, din 1997, organizata de fortele din Uganda, Rwanda, Burundi si Angola - impreuna cu gangsterii locali si cu unii sefi de trib - din Congo, unde s-au inregistrat asasinate in masa, rapiri de persoane, depopulari de regiuni intregi, incendierea unor localitati, la o scara cu mult mai mare decat Sudan. Cu toate acestea, nu exista nici un "Save Congo". Mass-media corporatista trateaza cu o suspecta indiferenta evenimentele din Congo. Nu se dau rezolutii ONU pentru "criza umanitara" de acolo si nu se investesc sume exorbitante pentru o interventie a "comunitatii internationale". 200.000 de morti sunt considerati "genocid"; in schimb, 5 milioane de morti, nu! De ce oare? In Somalia, s-au inregistrat 500.000 de victime la invazia trupelor etiopiene. Si, totusi, nu a existat o coalitie "Save Somalia". Ca si in Congo, nici in Somalia nu a fost luata in considerare "criza umanitara", si nimeni nu a cerut interventia comunitatii internationale". Desi numarul victimelor era mai mare ca in provincia Darfur. Aceeasi discriminare apare si intre liderii politici ai Africii. In timp ce liderul din Zimbabwe, Robert Mugabe, - care a arestat sau executat liderii opozitiei - este considerat criminal si este popularizat astfel pe toate canalele mass-media internationala, prim-ministrul Etiopiei, Meles Zenawi, care a procedat absolut similar, nu se bucura de aceeasi "atentie" ca Robert Mugabe. (Stephen Gowans, "Ethiopia, Zimbabwe and the Politics of Names, What's Left, 9 iulie 2007) Ce determina atunci continuarea unui caz de interventie, in urma declararii conflictului dintr-o zona sau alta "criza umanitara" si "genocid", utilizand tehnicile de "public relations" si marketing politic? Raspunsul este unul singur: interesele diferite ale elitei globaliste, in primul rand al marilor companii transnationale. Modelul Kosovo David Harven, in cartea "The New Imperialism" - editata de "Oxford University Press", in 2005 - analizeaza cazul clasic al provinciei Kosovo: cum s-a construit in Kosovo o "criza umanitara", pentru a justifica apoi pretextul interventiei NATO. In Kosovo, afirma Harven, nu a existat "genocid". Cele cateva mii de morti - sarbi si albanezi - corespund unui razboi de gherila pe scara mica, in limbaj militar. Prin dezinformare s-a acreditat insa la nivel international, corporatist, ideea ca in Kosovo ar fi o "mare criza umanitara" si ca ar fi vorba de un "genocid"contra populatiei albaneze, orchestrat de sarbi. Cea care producea, insa, evenimentele era chiar gruparea paramilitara albaneza UCK. Harvey arata cum "comunitatea internationala" s-a sesizat si a intervenit prompt: 78 de zile de bombardamente crancene asupra Serbiei - primele din Europa dupa al doilea razboi mondial - au distrus cartiere de locuinte, fabrici, poduri, scoli, spitale, autostrazi, cai ferate si au produs zeci de mii de victime. Provincia sarba Kosovo a fost, in cele din urma, ocupata de forta NATO. Apoi, in ciuda Rezolutiei 1244/1999 a ONU, desprinsa de Serbia si si-a proclamat "independenta" in mod unilateral. Pentru David Harvey, Kosovo reprezinta cazul clasic prin care un conflict local este transferat- cu ajutorul mass-media corporatista - intr-o "criza umanitara", invocata apoi ca "pretext" pentru interventia SUA si NATO. Asa a aparut in Kosovo baza americana "Bondsteel", cea mai mare baza americana din lume in momentul de fata. Scopul bazei "Bondsteel": protejarea marelui oleoduct american AMBO, care transporta petrol din Marea Caspica in portul Burgas (Bulgaria). Apoi, prin Macedonia, in Albania (in portul Vlora). Evitand Stramtoarea Bosfor, care impune restrictii, neacceptand decat petroliere de pana la 100.000 de tone. Oleoductul transbalcanic american, AMBO, are o capacitate de 1,3 miliarde de barili, vitali economiei SUA. Proiectul AMBO a fost finantat, intre altii, de Exxon-Mobile si de Chevron. Generalul britanic Michael Jackson declara publicatiei italiene "Sole 24 Ore": "Cu certitudine vom ramane aici, in Balcani, o lunga perioada de timp. Trebuie sa garantam securitatea coridoarelor energetice care traverseaza Balcanii."("Dosare Ultrasecrete- "Kosovo: Baza Bondsteel, petrolul caspic si resursele", 1 martie 2008) Prin urmare, nu toate conflictele locale devin "crize umanitare", marcate de acuzatia de "genocid" in mass-media internationala, care sa slujeasca drept pretext pentru o interventie militara directa sau prin intermediul unor "state vecine", mandatate in acest sens. Ci doar cele care prezinta un mare interes geoeconomic prin resursele - mai ales energetice - pe care le poseda. Asa cum este cazul provinciei Darfur (Sudan), care "pluteste" pe o mare de petrol, exploatat de China. "Genocidul" islamic contra negrilor Keith Harmon Show a lucrat in cadrul lui "Survivors Rights International" (2005-2006), la "Genocid Watch" (2005-2006), si in cadrul ONU (2006), documentand si expunand crime contra drepturilor omului in Sudan si Etiopia. Ca si "Gerard Prunier, Show este un expert in problemele Africii, avand experienta a 17 state africane in ale caror probleme este specializat. In articolul "America's War in Darfur", Keith Harmon Snow arata ca "Save Darfur" este legata de organizatii din SUA, Canada si Israel, care au solicitat - in mod repetat - o interventie militara in Sudan, si care nu inceteaza sa "demo�nizeze" China, in mass-media internationala. Dar o interventie militara costa miliarde de dolari. Iar rezultatele ei pot fi, totusi, total dezamagitoare. Asa cum vedem ca se intampla in Afganistan si Irak, afirma Snow. Deoarece resursele minerale si naturale din Congo sunt exploatate de Occident, dupa invazia din 1997, rezulta ca acesta nu are nici un interes de a construi un caz de "criza umanitara" si de interventie militara in Congo. Chiar daca acolo au fost 5 milioane de victime! Bruce Dixon scrie ("Ten Reason Why "Save Darfur" is a PR Scam") ca fostul presedinte american George H.W. Bush, ca si fostul ambasador al SUA la ONU, Andrew Young, face parte din comitetul director al companiei "Barrick Gold", una din cele mai prospere si mai active in exploatarea aurului din Congo. Pentru planificatorii americani "modelul Congo" ar putea fi chiar o sursa de inspiratie in interventiile viitoare din Africa: interventia unor state-proxy, cu costuri minime pentru SUA. Etiopia este cel mai mare recipient al ajutorului SUA din Africa, sustine Snow. Urmata de Uganda si Rwanda. Franta, la randul ei, este protectoare a Ciadului si a intereselor petroliere ale lui "Total Oil". Rebelii din Darfur declara ca au primit zeci de mii de dolari lunar, din partea lui "Save Darfur", arata Snow. Ceea ce le permite sa stea in hoteluri de lux de cinci stele, inconjurati de prostituate, cu care fac partide de sex, in loc sa lupte cu fortele islamiste. In acest timp, "Save Darfur" solicita, pe toate caile, o "robusta misiune de pace" in provincia Darfur. Impreuna, fireste, cu compania de mercenariat militar "Blackwater", ale carei "misiuni de pace" sunt binecunoscute.

Vladimir Alexe