Zone intregi din Moldova au fost distruse in urma inundatiilor care au avut loc in ultimele saptamani. Sute de case si gospodarii au fost puse la pamant, iar mii de animale au murit din cauza viiturilor. M-am deplasat in doua localitati afectate de inundatii. Am gasit oameni disperati care incearca sa isi refaca locuintele si viata, dar si sinistrati care stau linistiti la carciuma si asteapta ca jandarmii sa le faca curat. Satul Adjudeni a fost sub ape zile intregi. Siretul s-a umflat si a rupt digul si asa erodat si neintretinut. Viitura a distrus zeci de case si a ucis nenumarate animalele. Adjudeni a mai avut probleme din cauza inun�datiilor, ultima oara in urma cu doi ani. Atunci, la inceputul lunii iulie 2006, digul Roman-Rachiteni de pe raul Siret a fost afectat pe o lungime de 100 de metri liniari, in dreptul satului. Potrivit informatiilor Ministerului Mediului si Gospodaririi Apelor, digul a fost afectat prin eroziune, datorita fluctuatiilor de nivel ale raului Siret. Inundatiile din acest an au fost dezbatute de presa in exces datorita politicienilor care s-au perindat prin sat in timpul catastrofei. Presedintele Traian Basescu si premierul Calin Popescu-Tariceanu au vizitat sinistratii de mai multe ori. "Vin in fiecare zi, dar nu se face nimic", spune un localnic neras, cu pungi mari sub ochi, care sade pe un scaun in carciuma satului cu o sticla de bere "Stejar" in mana. Adjudenii sunt oameni bogati. Multi dintre ei muncesc in Italia, Anglia sau Irlanda, iar banii castigati ii trimit acasa. Doar ici-colo mai vezi cate o casa amarata, in rest constructiile dau imaginea de sat prosper. Pe garduri sunt intinse covoarele persane "inmuiate" de apele Siretului. In cateva gospodarii oamenii strang namolul adus de apa. Pare un sat mort, doar in curtea bisericii exista ceva agitatie. Zeci de copii sunt stransi de voluntarii unei organizatii catolice pentru ca parintii sa se poata ocupa linistiti de refacerea gospodariilor. "Acum e bine, ca e cald si putem sta afara, dar daca vine ploaia trebuie sa stam in biserica si e tare plictisitor", ne spune Sebastian, un pusti de 13 ani. Parintii lui incearca sa salveze ce se mai poate de prin curte. "Casa ne-a ramas intreaga, dar mama mi-a zis ca in rest totul este distrus. Nu avem nici pat. Tata a facut din scanduri un fel de lada si pe aia dormim. Bine ca e cald", adauga copilul, cu o gandire parca prea matura pentru varsta lui. La doar cateva case distanta de biserica, o familie curata curtea. Mama, tatal si cei doi copii, un baiat de 14 ani si o fetita de 12 ani. "Trebuie sa-i ajut pe parinti", ne spune fetita, dupa care ridica cu greu galeata cu namol, pentru a mai face cativa pasi. Vilele din lanul de porumb Apele nu au iertat nici gospodariile din noul "cartier" din Adjudeni. Pe drumul catre Rachiteni, oamenii au inceput sa construiasca vile, unele chiar si cu doua etaje. De cele mai multe ori, in dorinta de a cheltui cat mai putini bani, oamenii au neglijat calitatea constructiilor. Pe alocuri, apele au ajuns pana la etajul unu al caselor, iar cele cu fundatii slabe au avut de suferit. O vila, pentru care dupa spusele vecinilor au fost cheltuiti peste doua miliarde de lei vechi, sta inclinata. "A scobit pamantul ca sa faca garaj subteran, dar nu a facut fundatie ca lumea. Apa a spalat pamantul de sub casa in scobitura garajului", ne explica un vecin care are si el casa, inca ne�terminata, in pericol de prabusire. Intre vile nu exista inca drumuri, sunt doar niste alei taiate prin lanul de porumb. Apa, chiar si la o saptamana dupa viitura, ajungea pana la genunchi. Unii, mai curajosi, au incercat sa se apropie de constructii, dar au ramas impotmoliti in noroi. O femeie care nu a reusit sa mai iasa, a fost trasa de membrii familiei cu ajutorul unei franghii. Nesimtirea nu e sinistrata Rachiteni este la doar sase kilometri de Adjudeni. Dezastrul produs de Siret se vede inca de la intrare. La intersectie, pompierii scot apele din zonele mai joase. Namolul miroase ingrozitor. La doi pasi e carciuma. Pe terasa stau vreo zece sateni. Beau si comenteaza evenimentele. Critica pompierii. "De ce nu-i ajutati sa scoata apa si namolul mai repede?", arunc o intrebare, mai de graba retorica. "Suntem sinistrati!", vine replica. Unul dintre ei imi povesteste ca are in casa namol de un metru, dar asteapta sa vina jandarmii sa-i faca curat. El e sinistrat si nu are ce sa faca. Interlocutorul meu are vreo 40 de ani si arata sanatos tun. Pe ulita dintr-un camion al ISU se impart sticle cu apa minerala. Lumea se inghesuie. Dupa un timp apare un BMW din care se da jos un tanar la costum si cravata. Se inghesiue si el si fiind mai vanjos pune mana pe un bax intreg de apa minerala. Lumea se irita si mai mult. "Ce aveti cu mine? Eu nu am dreptul la apa minerala? Sunt si eu sinistrat", le spune in replica tanarul si pleaca. Pe o alta ulita, un camion plin cu saci de faina este insotit de voluntarii unui partid politic. Sacii sunt impartiti sinistratilor. Zvonul se raspandeste repede si satenii ies in fata portilor in asteptarea camionului. La una dintre porti, rezemat de stalp, asteapta un munte de om. Este calm, fumeaza si din cand in cand scuipa cu lehamite. Camionul ajunge si in dreptul lui. Voluntarii asteapta sa vina namila dupa sac, dar acesta nici nu se misca. Dupa un timp cu o voce plictisita le spune voluntarilor: "Puneti-l acolo pe prispa!" Oamenii se conformeaza. O duduie si un tanar tarasc sacul de faina pana la locul indicat de "obosit". Acesta intra in curte si tranteste poarta fara sa zica nici macar "Multumesc!". Sat din vremea lui Alexandru cel Bun Adjudeni, un sat pe malul drept al Siretului, la doar opt km de orasul Roman, este atestat documentar inca de pe vremea lui Alexandru cel Bun. Initial se numea Agiudeni, dupa numele celui dintai stapan al locului. Agiud care este o forma stalcita a numelui maghiar Egyed. Satul precum si localitatile vecine, Tamaseni si Rachiteni, sunt locuite de ceangai, populatie de grai romanesc si maghiar si de religie catolica, emigrata de-a lungul timpului din sud-estul Transilvaniei in Moldova. Despre adjudenii se face vorbire intr-un document episcopal din 1571: "Am vizitat satul Adjudeni -Giudiani -, in care am gasit pe toti locuitorii catolici, de neam unguri, in numar de zece familii, cam o suta de suflete".

Pagina realizata de Laszlo KALLAI