Pentru stoparea acestei alienAri progresive, vor fi necesare schimbari majore in privinta conceptiei si a politicii pe cele doua parti ale Atlanticului. Statele Unite vor trebui sa inceteze sa isi mai defineasca interesele transatlantice in termenii unei mentalitati hegemonice si Europa va trebui sa preia controlul deplin asupra regiunii sale.(...) Asa cum spuneau, la unison, Charles de Gaulle si Winston Churchill: "Cand s-a spus si s-a facut totul, Marea Britanie este o insula, Franta este capatul unui continent; America este o alta lume". Amandoi au inteles atunci ca, timp de secole, Canalul Manecii a fost o formidabila bariera geopolitica la partajarea durabila a intereselor intre Marea Britanie si Franta. Daca acest Canal a reprezentat o astfel de bariera, legaturile durabile din jurul Atlanticului par putin plauzibile. Cu alte cuvinte, din aceasta perspectiva, cele mai puternice si mai bogate spatii economice ale lumii, Uniunea Europeana si SUA, sunt condamnate sa fie rivale, chiar si cand sunt aliate. In realitate, interesul geopolitic transatlantic a fost impartit intre SUA si o parte a Europei impotriva celeilalte. O datA cu destrAmarea Uniunii Sovietice in 1991, alianta transatlantica s-a confruntat cu noi realitati. Intere�sele UE si SUA s-au redefinit in mod expansiv. Fara o armata sovietica masiva in mijlocul Germaniei, Europa a incetat sa mai fie ferm divizata intre emisferele estica si vestica. Sfarsitul Uniunii Sovietice a incurajat elitele politice din SUA sa construiasca o viziune "unipolara" a intereselor si pozitiei globale ale Americii. Acest trend s-a accelerat pe masura ce actuala administratie Bush a incercat sa construiasca o hegemonie globala unilaterala pentru "Razboiul impotriva terorismului", fapt care a provocat o anxietate sporita in "Vechea Europa". Desi invadarea americana a Afganistanului a fost unanim considerata drept justificata, invazia anglo-americana in Irak a produs o fisura intre SUA si doi dintre aliatii sai continentali majori, Franta si Germania, care au fost sustinute de Rusia si China(...). Treptat, Europa a aparut mult mai unita in opozitia sa fata de pretentiile si politicile unipolare ale Americii. Si, dupa realegerea sa in 2004, Bush s-a dovedit mult mai conciliant. Plecarea lui Blair l-a lasat insa pe Bush tot mai izolat din punct de vedere diplomatic, iar schimbarile de guvern de la Paris si Berlin au adus doar imbunatatiri superficiale.(...). Motivele renuntarii Europei sunt eminamente geopolitice. Legaturile estice ale Europei sunt cu Rusia, iar cele sudice cu lumea musulmana. Iar Europa are nevoie de relatii bune cu ambele parti pentru a intra pe aceste piete si a-si asigura stabilitatea interna. ExistA ceva sa restabileasca vechea armonie transatlantica? O relansare puternica a imperialismului Rusiei sau un raz�boi al civilizatiilor cu lumea musulmana ar putea provoca o amenintare atat de autoritara, incat o Europa inspaimantata si-ar putea relua dependenta din timpul Razboiului Rece fata de America. Dar Europa nu va fi nerabdatoare sa aiba parte de o astfel de perspectiva si se va stradui sa construiasca o relatie de colaborare cu vecinii sai regionali. Desigur, definitiile Americii privind rolul sau in lume s-ar putea schimba. Asteptarile unipolare ale Americii nu au fost ratificate de evenimente. Iar acum exista o opozitie considerabila fata de aceasta viziune chiar in interiorul SUA.(...) Ceea ce nu pare clar este daca o Europa puternica si unita cu vecinii sai nu va intra cu usurinta intr-o alianta transatlantica stransa cu o America aflata in prezent in cautarea hegemoniei globale. David P. Calleo este profesor si director la Universitatea Johns Hopkins Copyright: Project Syndicate/Europe's World, 2008 www.project-syndicate.org

David P. Calleo