Intr-un interval de doar cateva zile, cele doua figuri emblematice ale lui Dinamo, Mircea Lucescu si Cornel Dinu, si-au sarbatorit zilele de nastere, 63, respectiv 60 de cotolani, bun prilej pentru mai multe dintre publicatiile noastre de a le sari la cap celor doi cu so��licitari de interviuri, in care acestia sa rememoreze cu sfatosenia si ma�turitatea ce ar trebui sa fie spe�cifice varstei, cele mai importane, cele mai triste ori duioase momente ale vietii lor. Cu Lucescu, lucrurile sunt simple si previzibile, pentru ca poti sa-l intrebi orice, despre efectul de sera, de accidentul de la Cernobal, de reproducerea la dihorii de Guineea ori chiar de amprentarea tiganilor in Italia, ca el invariabil o va da pe mai vechea lui dambla, cu suferintele si torturile la care a fost supus de catre Ceausesti, cu nenorocirile pe care i le-a facut Steaua in anii '80 si cu acea Cupa a Cam�pionilor Europeni din '86 pe care aceasta ar fi castigat-o nemeritat ori printr-un noroc strigator la cer. Exact aSa s-a Si IntAmplat. Oarecum diferit stau lucrurile in ceea ce-l priveste pe Cornel Dinu. Desi inrudit maladiv cu cel de mai sus, acesta este un captiv al imaginii supradi�mensionate pe care si-a creat-o despre sine, un inmarmurit in fixurile semi-ideilor sale pe care le rosteste pe un ton platonician si un autopropus guru al moralitatii, ipostaza care i se potriveste precum Alinei Plugaru cea de amba�sadoare UNESCO. Sub un singur aspect pArerile celor doi converg, asupra "scolii de caractere care cica intotdeauna ar fi fost la Dinamo. Asa o fi, numai ca n-a mentionat despre ce fel de caractere e vorba, dar probabil ca si-a dat seama ca n-ar fi cazul.

Constantin DINU