Politicienii de azi trec dintr-o barca-n alta cum trec mustele de la un rahat la borcanul cu miere, numai pentru a-si mentine labutele cat mai incarcate. De aceea, rolul Bisericii si al presei, primele printre optiunile de incredere ale natiunii, este cu atat mai important, mai ales in situatii de criza cum este aceasta prelungita in care ne zbatem. PArintele Justin PArvu, supranumit Duhovnicul Neamului, a petrecut 17 ani din viata in inchisori. A cunoscut din greu experimentul anti-crestin derulat si supravegheat de consilierii sovietici si a razbatut cu mai multa putere sufleteasca si spirituala. Acum, la 90 de ani, prea cuviosul parinte de la Manastirea Petru Voda este atent la sufletul natiunii pe care il vede agresat, prin alte metode, dar cu aceeasi tinta ca si in experimentul din inchisorile comandate de bolsevici. Zilele acestea mi-a scris cu rugamintea sa le transmit colegilor mei un indemn, pentru intarire. "Un gazetar - spune duhovnicul - este omul de lupta, fara temere. Pe el nu-l intereseaza repercusiunile pe plan personal de pe urma scrisului lui. El lupta pentru adevar! E un soldat al cuvantului". Comentand si alte atitudini, parintele observa ca "sunt si ziaristi care nu spun nimic. Au grija de doua-trei coloane, sa umple spatiul. Ca sa-i ameteasca pe toti, o invart si nu spun nimic". Dar altii "intr-o fraza pot sa te faca sa iei foc". Despre menirea jurnalistului la vremuri de restriste parintele spune: "Ziarist, neziarist, trebuie insa sa tina cont de cuvantul <<raspundere>>. Sa raspunda cu tot curajul de ce-o scris azi. Daca il intreaba cineva maine, el trebuie sa mentina ferm ceea ce-o scris. Si-atunci vedem: daca risca. Pentru ca vin unii si te ameninta - nu mai ai voie sa scrii, te-am eliminat din breasla, ca-ti taie salariul si altele, sa te sperie. Nu trebuie cedat nici un milimetru din linia intai a adevarului". In acelaSi timp, monahul, altfel foarte bine informat, se intreaba: "Dar daca presa este in mana strainilor si nu este in mana noastra proprie, ce sa mai zici? Si interesul acestor neromani este sa distruga Ortodoxia. De exemplu, s-au apucat ei, unii, sa trateze problemele Bisericii, cand ei habar n-au de randuielile bisericesti. Am gresit si noi, dar s-a gresit si la budisti, s-a gresit si la mahomedani, s-a gresit si la evrei si la catolici, s-a gresit peste tot! Dar vezi prea bine ca nu se leaga nimeni de ei, se leaga numai de noi, ortodocsii, asta fac, ca sa poata lovi cat mai mult in tara si credinta noastra. Asa ii si recunosti... Desi mai sunt si unii printre noi care-si pun haina de oaie peste blana si fac pe ortodocsii... Parca exista un front, un duh, strain si dusman, anti-Ortodoxie!", spune parintele, dupa cum sublinia si regretatul Patriarh Teoctist, dus la Domnul in urma cu un an. Sunt cei asemenea lui Cain. Nu vor reusi, apreciaza duhovnicul. Foarte important, considera parintele, este sa luam aminte la exemplul tinerelor generatii din trecut. Pentru apararea cuvantului si a credintei "tineretul din perioada interbelica ajuns apoi in inchisori s-a purtat jertfelnic chiar sub tortura". "E vorba de niste oameni pe care eu i-am cunoscut personal in inchisoare si care isi dadeau bucata lor de paine si haina de pe ei celor mai neputinciosi, neputand suferi sa vada suferinta fratilor lor; mai bine mureau ei decat fratii lor; aveau atata forta in marturisirea credintei, nu alta decat cea ortodoxa, incat multi dintre gardieni si caralii se imblanzeau de puterea dragostei lor si ramaneau muti in fata tariei credintei lor. Treceti prin inchisorile de la Gherla, Aiud, Pitesti ca sa va amintiti de cum patimeau martirii de atunci, pe cand altii stateau bine mersi la adapost". "Insa, in pofida tuturor greutatilor - conchide Parintele in cuvantul sau catre jurnalisti - ziaristul trebuie sa izbandeasca. Gazetarul cu constiinta ortodoxa, care pune cuvant bun pentru Biserica lui Hristos, poate fi mai mare in fata lui Dumnezeu decat multi dintre clericii de azi. Sa luati aminte!"

Victor RONCEA