Ovidiu BancheS 

Vrei un sfAtuitor, consultant adica, bagi mana in buzunar. De cotizatia la partid nu ai cum sa scapi. De altfel, aventura ta electorala cu sigla in spate incepe numai dupa ce ai varsat in vistieria formatiunii un purcoi de bani. Iar daca nici nu te prea stie lumea, sau partidul te-a repartizat intr-un colegiu mai putin prietenos, populat cu primari de alta culoare decat a ta, suta de euro nu iti ajunge. Si, indiferent de ce-ti sopteste consultantul din cartile lui de marketing politic, tu stii ca in Romania reteta de succes in alegeri include musai niste saci cu faina, gumari, fasuri, neaparat carne. Optional, telefoane mobile. Pentru pretentiosi. Voluntariatul politic nu exista, asa ca mai trebuie sa pui niste banuti deoparte si pentru alaiul care te va insoti pe coclauri strigandu-ti numele. Lautari poti sa tocmesti usor, intrucat campania se tine in postul Craciunului, cand crestinii nu fac nunti. Incet, incet, cheltuielile se aduna. Ce InseamnA 100.000 de euro? E mult, putin? Depinde la cine si la ce te referi. Cu banii astia Mioara Videanu si-a cumparat o rochie, Prigoana BMW, iar Columbenii botezul - dupa cum dezvaluie publicatiile mondene. Pentru cei din clasa lor, suta de mii nu inseamna nimic. Dar pentru candidatul de rand, pentru un profesor sau un inginer, sa zicem, cheltuiala pentru prezumtiva deputatie se simte. Este de presupus ca astfel de candidati cu declaratie de avere subtire, si vom vedea destui in aceasta campanie, nu au rupt de la gura copiilor pentru a juca la loteria alegerilor. Cel mai probabil au obtinut acesti bani din donatii. De la persoane sau firme cu interese economice. Care asteapta ceva inapoi. Continuand firul logic, vedem cum candidatul nostru ajunge in Parlament indatorat. Banii primiti nu are cum sa-i dea inapoi din leafa de 1200 de euro. I-ar trebui doua mandate sa stranga suta de mii numai din salariul de parlamentar. Atunci trebuie sa-i rasplateasca pe donatori cu altceva. Cu o lege a berii, sa zicem, prin care unele fabrici sa fie iertate de datorii, cu niste norme privind diverse facilitati, cu prevederi care sa permita unora sa cumpere ieftin si sa vanda scump, cu niste usi deschise la palate si ca�bi�nete. Brusc, alegatorul se trezes�te ca reprezentantul in care si-a investit increderea si votul in loc sa faca legi pentru cetatean face trafic de influenta. Ce-i de facut? Majoritatea legiuitorilor, dar si o serie de ONG-uri cu preocupari in supravegherea cheltuielilor specifice campaniilor electorale si monitorizarea integritatii alesilor, sustin ca avem un cadru normativ in materie suficient de bine pus la punct. Ca problema cea mare o constituie neaplicarea legii de catre institutiile abilitate. Partial adevarat. ANI n-a finalizat inca nici un dosar de parlamentar cu avere nejustificata, Politia si Parchetul n-au mai terminat de investigat mita electorala de la Stefanesti. De telefoanele mobile imprastiate la locale, ori de candidatii filmati cum imparteau bani in stanga si-n dreapta nici nu s-au sinchisit. Dar, dupa ce ca nu se respecta, legea se mai si modifica. Cu exceptia Transparecy, nimeni nu s-a aratat deranjat ca Guvernul a umblat, in primavara, la normele privind finantarea partidelor, simplifi�cand procedurile prin care formatiunile primesc bani de la cetateni si firme. Prevederile care obligau donatorii sa spuna daca au datorii la buget si sa declare pe propria raspundere ca nu urmaresc prin donatie directio�narea activitatii beneficiarului politic au fost eliminate. De acum, candidatul manjit cu bani in campanie, ajuns deputat, poate vota linistit facilitati pentru generoasa firma pentru ca, nu-i asa, nu avea de unde sa stie ca preacinstitul donator e scapatat si cu datorii la stat.