De multA vreme nu am mai citit o carte atat de frumoasa cu o coperta atat de urata! De multa vreme nu am mai citit un asemenea studiu erudit si bine documentat, scris simplu, natural si firesc pe intelesul tuturor. De multa vreme nu am mai dat peste un istoric roman care sa stie bine despre ce vorbeste (id est, scrie, caci abia acum cand senectutea isi arata coltii incepem sa degus�tam din farmecul inefabil al limbii romane...) gandeste si articuleaza la nivelul informatiei si cuprinzatoarei ei analize. De bune sute de ani figura domnitorului muntean Vlad Tepes, devenit si un "Dracula" mult controversat, apoi valorificat si de istorici, si de artisti a fost un subiect care a incitat imaginatia. Si a istoricilor care au tot cautat prin documente sa reconstituie adevarul istoric, si a artistilor, fie ei scriitori, fie ei cineasti sa valorifice estetic si ceea ce nu era foarte limpede sub raport istoric. Matei Cazacu, sa o spunem apasat, epuizeaza subiectul sub toate aspectele. O carte de aproape 500 de pagini, plecand de la o teza de licenta din 1969 la Bucuresti si un doctorat la Paris, sub girul lui Henry-Jean Martin, aparuta in 1988 sub titlul "L'histoire du Prince Dracula en Europe centrale et orientale (XV-e siecle)" care face orice specula�tie de azi inainte pusa sub semnul indoielii. O carte temeinic docu�mentata si argumentata, fara umori sau jubilatii lexicale, scrisa alert si cu nerv, astfel ca povestea istoriei unui Vlad Tepes sa iasa din zona bajbaielilor de orice fel. Faptul ca flaubertianul istoric nareaza sec si la obiect faptele istoriei asa-cum-au-fost creeaza si un confort epic pentru cititorul nespecialist in ale istoriei. O binevenita traducere - curata si cursiva, Dana-Ligia Ilin - pune la indemana culturii romane un instrument de lucru de care chiar avea nevoie. Dar cine este autorul, dr. Matei Cazacu? Este baiatul unui distins preot bucurestean, decenii in sir parohul Bisericii Batistei, parintele Cazacu. Cu studii liceale la "Spiru Haret" unde juca baschet in curtea scolii pe unde trecuse si Noica, si Eliade, si Steinhardt, si Alexandru Paleologu, plus Petru Popescu si Andrei Plesu, ca sa pomenim de ultimii adevarati "arnoteni" spiristi - casa lui Mateiu Caragiale se mai gaseste si azi pe Luca Stroici, in mahalaua Armeneasca unde a zamislit si "Sub pecetea tainei" - ajunge apoi in Franta unde face o pres�tigioasa cariera. Doctorate, studii si cercetari, conferentiar la Universitatea Paris IV, devine si om de atitudine, miscarea Goma, drepturile omului, monumente, activitate radio etc, una peste alta, chestia e ca nu e cunoscut in Romania pe masura valorii sale! Mai defel. Pacat. Poate de acum inainte. O carte, "Dracula" (Humanitas, 2008) si un autor: istoricul Matei Cazacu.

Bedros Horasangian