MeritA a fi consultata cartea lui Marius Oprea, "Adevarata calatorie a lui Zahei. V. Voiculescu si taina Rugului aprins" publicata in 2008 la Humanitas. Ea aduce date noi despre arestarea, procesul si detentia scriitorului citat, dar si despre alti intelectuali (Sandu Tudor, Alex. Mironescu, Andrei Scrima etc.) legati de cercul religios "Rugul aprins" de pe langa manastirea "Antim" din Bucuresti... Ei au fost acuzati de "uneltire" impotriva oranduirii sociale, judecati de Tribunalul Militar la 29 oct. 1958 si condamnati la multi ani de temnita grea. Printre ei se afla si scriitorul Sandu Tudor, calugarit sub numele Daniil. Pentru ca fusese cel mai activ si mai exuberant dintre membrii grupului "Rugul aprins", parintele Daniil primeste 25 de ani de recluziune severa si degradare civica. A murit, la 16 noiembrie 1962, la "Zarca" de la Aiud. Poetul Vasile Voiculescu a primit cinci ani de puscarie pentru o culpa (imaginara) similara si a fost eliberat dupa patru ani cu sanatatea grav deteriorata... Peste un an (1963), la 79 de ani, se stinge din viata. Una dintre crimele cele mai odioase ale regimului bolsevic din Romania. Nu-i, evident, singura. Cine mai ia in seama, azi, numarul taranilor ucisi, schiloditi in batai, deportati, fugariti, umiliti de bandele de "lamuritori" in timpul colectivizarii?... Marius Oprea deschide dosarul "Rugului aprins" si reconstituie, pe cat i-a fost cu putinta, drama acestor intelectuali care n-au alta vina decat aceea de a crede in Dumnezeu si de a duce o viata duhovniceasca intr-un regim ateu opresiv. Cele mai multe informatii nu sunt despre Voiculescu, ci despre Alexandru Teodorescu (Sandu Tudor), poet gandirist, baroc si superficial, dupa gustul lui G. Calinescu. Datele aduse de Marius Oprea dovedesc ca poetul ortodoxist baroc este un spirit mistic autentic si stagiul lui de opt luni la Muntele Athos si, apoi, retragerea la o manastire din nordul tarii n-au reprezentat simple acte mondene. A dus o viata religioasa autentica, s-a purtat foarte demn in timpul procesului si a murit, dupa cat se pare, ca un sfant. Dar sA revin la Vasile Voiculescu. Drama lui este covarsitoare si impar�donabila, iar suferintele sale in pus�carie par scoase dintr-o naratiune din seria "vietile sfintilor"... Este, in mod clar, un om credincios, un om bland, un medic destoinic, in fine, un poet religios si un prozator fantastic de prim ordin. I se cauta vini imaginare, si anchetatorii le afla, bineinteles. Poetul, trecut de 70 de ani, rezista moral, respinge acuzatiile absurde, incearca sa-si induplece anchetatorii, apoi, sub presiune, cedeaza. Cedeaza, adica semneaza hartiile intocmite de tortionari in limbajul lor mistificator. Un stil pe care il intalnim in toate documentele incriminatoare din epoca. El poate deruta pe cine rasfoieste aceste dosare. Daca un detinut este intrebat, sa zicem: "ai citit si ai raspandit cartea lui Cioran "Tentatia de a exista", iar detinutul raspunde: "da, am citit-o si am imprumutat-o si vecinului meu, profesor de filosofie", anchetatorul Iosif Moldoveanu noteaza: "inculpatul X... recunoaste ca a citit si a raspandit scrierile legionare, dusmanoase ale lui... si le-a difuzat in scopuri ostile statului socialist"... De aceasta mistificare brutala nu scapa nici poetul Voiculescu. Sunt multe lucruri de retinut din cartea lui Marius Oprea privitoare la biografia lui Voiculescu si a celor�lalti intelectuali bagati in puscarie doar pentru ca incercau sa duca o viata crestina si sa discute cu altii despre ideea de divinitate. Sunt si cateva informatii ce trebuie corecta�te. Autorul "Memoriilor mandarinului valah" nu-i Andrei Pandrea, ci bine cunoscutul Petre Pandrea. Scriitorul care moare in timpul viscolului, in Bucuresti, nu-i Pastorel Teodoreanu, ci fratele sau, Ionel Teodoreanu, autorul "Medelenilor". Un student in filologie, Mihaescu, inculpat in "procesul popilor", este notat o data, Eugen Mihaescu, si in mai multe randuri Emanoil Mihaescu (numele, cred, real). Era necesar, apoi, ca autorul studiului sa marcheze faptul ca o mare figura a ortodoxiei romanesti ar fi avut in tinerete legaturi ilicite cu sotia unui mare filosof (numele lor sunt date ca atare la pag. 74)? Cum putem sa dovedim ca nu sunt simple barfe? Si chiar daca n-ar fi, la ce servesc intr-o istorie tragica aceste indiscretii? In fine, capitolul cel mai discutabil in carte este acela al "lumilor para�lele", cum le zice autorul. Aici este vorba de Arghezi, Sadoveanu, Zaharia Stancu, Eugen Jebeleanu, Radu Boureanu, Geo Bogza, chemati ca martori in procesul lui Voiculescu. Acestia ar fi refuzat sa-l apere pe confratele lor. Marius Oprea ii judeca aspru si le intocmeste fisa de castiguri materiale. Chestiune grava, merita o discutie speciala...

Eugen SIMION