RomAnii de odinioarA au iubit Franta si invers. De atunci, din vremea francofoniei si a "Frantei eterne" au trecut destul de multi ani. Actorii romani - spune ea - sunt "animali", "salbatici"... O spune admirativ, dar, sa-mi fie iertat, acest gen de laude ma ingrijoreaza. Ma ingrijoreaza pentru ca le asociez cu numeroase amintiri si impresii. Un cunoscut regizor roman traind la Paris imi spunea ca vizitase Ministerul Culturii la Bucuresti, nu pentru a-l felicita ci pentru a ruga sa fie pusa surdina vulgaritatilor din filmele romanesti. In ziarul RomAnia LiberA poate fi citit sub titlul "Injuratura lui Hipocrate" cum arata adesea comunicarea personalului medical cu pacientii. Citez din limbajul unui medic de la spitalul "Filantropia": "Ti-a murit ala-n burta, draga. Ce nu intelegi? Du-te dracu' repede sa ti-l scoata". Nu mai delicat se exprima personajele unui foarte valoros scriitor precum Mircea Cartarescu... Ca sa nu mai vorbim de limba din Internet - o adevarata rusine... Comparati "internetul" de la noi cu internetul din Germania sau Franta si veti avea explicatia decalajului... Decalajul de calitate dintre "forumuri" il explica pe cel dintre institutii. AbsenTa frAnei pe vulgaritate este consecinta unei mari permisivitati contemporane, prezentand si aspecte pozitive, mai ales in arta. Totul trebuie trecut, insa, prin filtrul ratiunii, conceput in continua evolutie, dar potentand civilizatia. CAt priveSte "animalismul" romanesc care o farmeca pe Fanny Ardant - exponenta a opusului sau, cultura franceza - el e probabil de data veche. Trecand prin muzeul Vaticanului, am constatat ceva demn sa ne intereseze: eticheta de "dac" e lipita pe statui antice neidentificate avand animalismul ca element definitoriu. "Quod erat demonstrandum".

Serban ORESCU