Cazierul unei sufragete Emily Davison s-a alaturat WSPU in 1906, cand avea 34 de ani si avea sa devina una dintre cele mai active sufragete. A acumulat in scurta vreme un cazier judiciar impresionant: 30 martie 1909 - condamnata la o luna de inchisoare pentru blocarea spatiului public; 30 iulie 1909 - doua luni de inchisoare pentru blocarea spatiului public; 4 septembrie 1909 - doua luni de inchisoare pentru ca a aruncat cu pietre in primaria din Manchester; 19 noiembrie 1910 - o luna de inchisoare pentru ca a spart ferestrele Parlamentului; 10 ianuarie 1912 - sase luni de inchisoare pentru incendierea cutiilor postale din Londra; 30 noiembrie 1912 - zece zile de inchisoare pentru ca a atacat un vicar pe care l-a confundat cu politicianul Lloyd George. Aflata in inchisoare, de fiecare data Emily Davison a declansat greva foamei, fiind hranita fortat in repetate randuri. Intr-o astfel de ocazie, Emily Davison s-a baricadat in celula din inchisoare pentru a evita sa fie hranita fortat. Gardienii i-au inundat celula cu apa rece pentru a o sili sa renunte la protest, insa pana la urma au fost siliti sa sparga usa celulei in fata rezistentei ei. Tratamentele din inchisoare au facut-o pe Emily Davison sa se alature aripii extremiste a sufragetelor si sa recurga la sinuciderea spectaculoasa din cadrul Derby-ului. Conform dorintei sale, pe piatra ei de mormant au fost inscriptionate urmatoarele cuvinte: "Fapte, nu vorbe". Victoria sufragetelor Varful tulburarilor provocate de sufragete a fost atins in 1913 - un an mai tarziu declansarea Primului Razboi Mondial avea sa amane chestiunea dreptului de vot pentru femei. Emmeline Pankhurst, lidera WSPU, avea sa le ceara sufragetelor sa renunte la actiunile lor si sa se alature efortului de razboi. In timpul conflictului mondial britanicele au participat direct, lucrand in uzinele de armament si munitie din cauza lipsei fortei de munca datorata recrutarilor masive pentru armata. La sfarsitul razboiului, in februarie 1918, Guvernul britanic a cedat si a inaintat Parlamentului o lege prin care femeile peste 30 de ani primeau dreptul sa voteze. Abia peste 10 ani avea sa fie eliminata prevederea referitoare la varsta. Emmeline Pankhurst - lidera sufragetelor - avea sa se retraga in 1919 in Canada. In mod ironic, Pankhurst va fi aleasa in Parlamentul britanic in 1926 din partea conservatorilor, cei mai indarjiti oponenti ai dreptului de vot pentru femei cu doar cativa ani in urma.

Pagini realizate George Damian